Mierea de Albine

INTRODUCERE

Spre deosebire de celelalte bunuri materiale, care asigură în principal cerinţele de bunăstare şi de confort ale omului, alimentele trebuie să-i asigure cerinţele de sănătate. Metaforic vorbind « sănătatea alimentelor » influenţează într-o măsură considerabilă sănătatea umană. Este imperios necesar ca alimentele să se caracterizeze prin triada: să placă, să nutrească şi să nu dăuneze consumatorului, adică să corespundă psiho-senzorial şi igienico-sanitar(Banu,C., s.a., 2005).

Deşi produsele apicole ocupă astazi un loc relativ redus în alimentaţie, în dietetică şi în terapeutică, sau în satisfacerea altor trebuinţe, ele sunt apreciate ca deosebit de valoroase şi în consecinţă sunt tot mai solicitate.

Astăzi omul îşi îndreaptă tot mai mult atenţia asupra produselor primare autentice, aşa cum sunt oferite de natură, încercând să limiteze asaltul produselor de sinteză. La baza acestei orientări stau rezultatele cercetărilor ştiinţifice din ce în ce mai profunde şi mai complexe(Segal,R., 2002).

Condiţia de bază a produselor alimentare naturale, deci şi a produselor apicole, este aceea că ele să fie obţinute, condiţionate şi conservate astfel încât să-şi paăstreze în totalitate însuşirile naturale iniţiale. Atunci când nu se respectă cu stricteţe prescripţiile tehnice de recoltare, condiţionare şi conservare, se înregistrează defecte care pot afecta , mergând pana la anularea însuşirilor valoroase ale produselor.

Folosite ca hrană sau ca suplimente nutritive, produsele apicole posedă proprietăţi antioxidante datorate unui larg spectru de compuşi naturali: flavonoizi, carotenoizi, aminoacizi, vitamine, enzime si alte substanţe încă nestudiate. Folosite în combinaţie, produsele albinelor au puternice efecte sinergice cu acţiune nutritivă sau terapeutică.

În ultimii ani şi în ţara noastră câştigă tot mai mult teren produsele biologice. De la acest deziderat nu se abate nici apicultura, care face eforturi deosebite pentru aplicarea unor tehnologii moderne în care produsele chimice şi antibioticele sunt excluse cu desăvârşire. Acest fapt se impune cu atât mai mult cu cât concurenţa pe piaţa produselor apicole devine tot mai acerbă, iar criteriile de calitate tot mai severe.În ţara noastră, datorită condiţiilor pedoclimatice favorabile şi a bazei melifere bogate, apicultura are o veche tradiţie. Iernile sunt destul de blânde, primaverile cu zile însorite, verile călduroase şi zilele de toamnă senine şi calde, ceea ce crează condiţii prielnice creşterii albinelor.

Îngrijirea albinelor este plăcuta, recreativă, şi cere puţin timp, efort şi cheltuieli, putând fi practicată atât de cei din mediul rural cât şi de cei din mediul urban. În ultimul timp, tot mai mulţi locuitori ai oraşului se refugiază la ţară, unde, în căutarea de sine, într-un mediu nepoluat şi nealterat, se ocupă de creşterea albinelor. Albinele oferă celor care le îngrijesc o sursă de bucurii spirituale fără egal, precum şi adevărate exemple de convieţuire şi organizare, de hărnicie şi colaborare.

în Biblie, mierea este menţionată ca simbol al bogaţiei, hrană a sfinţilor, însuşi Domnul Isus Hristos a mâncat dintr-un fagure cu miere, spre încredinţarea ucenicilor de umanitatea Sa( Luca 24, 42).

Mierea reprezintă o chintesenţă a regnului vegetal, un simbol al hranei de excepţie şi nu în ultimul rând, un medicament natural de prim ordin.

Ce este de fapt mierea? Dr.P.A.Weber explica : ,,În laboratorul cel minunat al Naturii, planta in cursul activităţii sale ia bioxidul de carbon din aer şi apa din pământ. Acestea sunt combinate şi prelucrate de plantă pentru a produce zahăr, parte din care este dus la flori sub formă de nectar. Mierea este mai preţios nectar aşezat în potirul unei flori, expus razelor dătătoare de viaţă ale soarelui de vară, amestecat cu roua dimineţii şi dus în stup de sârguitoarea albină şi apoi transformat în laboratorul misterios al albinei în mierea cea dulce şi gustoasă. Mierea nu este doar un simplu zahar, după cum îşi închipuie mulţi, ci compoziţia ei este tot atât de complexă ca şi taina în care este învăluit stupul de albine."(Data, V., 2006).

Întrucât la nivel mondial există tot mai mulţi oameni care se îndreaptă câtre un stil de viaţă sănătos, ceea ce implică şi o alimentaţie naturală, am pledat pentru această lucrare cu toată convingerea, pentru a evidenţia încă o dată, atât de valoroasa alimentaţie pe bază de miere şi produse apicole.

Lucrarea de faţă reprezintă un studiu scurt asupra produselor apicole în general şi a mierii de albine în special, vrând să scoată în evidenţă necesitatea respectării condiţiilor de calitate pentru a putea beneficia cu succes de proprietăţile teraputice şi alimentare ale acestor miracole ale naturii.

Organismul omului are nevoie de ajutor pentru a face faţă complicaţiilor, stresului şi efortului pe care i le impune civilizaţia modernă. Medicina modernă se axează tot mai mult pe partea de medicină preventivă, care pune accent pe prevenirea bolilor şi creşterea rezistenţei organismului uman. În acest context există studii ştiinţifice edificatoare care arată avantajele pe care le reprezintă produsele stupului în alimentaţie, pentru păstrarea echilibrului biologic şi a stării de sănătate a oamenilor(Banu,C., s a., 2001).

Creşterea calităţii vieţii se realizează prin utilizarea în alimentaţia populaţiei a unor produse cât mai naturale, mai sigure şi mai sănătoase. În acest context educaţia alimentară a consumatorului se impune cu necesitate (www.foodforum.org.uk.). Omul trebuie să fie instruit asupra valorilor şi nonvalorilor din alimentaţie, asupra beneficiilor şi riscurilor pe care le presupune un aliment sau altul(www.accd.edu).