Minimizarea Deseurilor in Industria Berii

Imagine preview
(4/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Minimizarea Deseurilor in Industria Berii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 26 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Cuprins

Memoriu justificativ.2
I. Poluarea în industria alimentară.3
Schema tehnologică de obţinere a berii.5
II. Deşruri de la industria berii.6
1. Deşeuri de la cereale.6
Minimizarea deşeurilor din masa de cereale.7
2. Colţii de malţ.9
Întrebuinţarea şi păstrarea colţilor de malţ.10
3. Borhotul de malţ.11
Conservarea borhotului.13
Uscarea borhotului.13
Alte metode de conservare a borhotului.13
Îmbogăţirea borhotului de malţ cu lactat de amoniu.14
Întrebuinţarea borhotului.14
4. Borhotul de hamei.15
Întrebuinţarea borhotului de hamei la fierbere şi ca furaj.15
Întrebuinţarea borhotului de hamei ca îngrăşământ.16
5. Sedimentul proteic.16
6. Stratul de spumă de la fermentare.18
7. Drojdia de bere.18
Prepararea drojdiei de bere alimentare.19
Prepararea extractelor de drojdie.20
Concentrate vitaminice.20
Producerea ergosterinei.20
8. Prepararea bioxidului de carbon degajat din fermentaţie. .21
Cantitatea recuperabilă CO2 .21
Întrebuinţarea bioxidului de carbon.22
Minimizarea deşeurilor în operaţiile de ambalare.22
III. Tehnici pentru minimizarea emisiilor în aer.23
IV. Instrumentele managementului mediului înconjurător.23
Concluzii.25
Bibliografie.26

Extras din document

I. Memoriu justificativ

În cadrul acestui proiect am început cu generalităţi despre poluarea în industria alimentară pentru a vedea şi a înţelege de ce este necesară şi foarte importantă valorificarea subproduselor (deşeurilor) din industria alimentară.

În realizarea acestui proiect am descris valorificarea subproduselor rezultate de la fabricarea berii.

Datorită compoziţiei chimice complexe, deşeurile rezultate în urma prelucrării produselor alimentare prezintă în general condiţii optime de apariţie şi dezvoltare a numeroase procese microbiologice şi biochimice, ce duc în ultima instanţă la degradarea lor totală.

Din acest motiv este necesar a se lua în primul rând măsuri pentru asigurarea conservabilităţii deşeurilor, până în momentul folosirii sau prelucrării lor ulterioare.

Deşeurile din industria berii se pot utiliza în procesul de fabricaţie a altor produse din industria alimentară dar şi din alte industrii(farmaceutică, chimică etc.) sau ca furaje pentru animale.

Minimizarea deşeurilor are un efect pozitiv asupra mediului înconjurător cât şi asupra costurilor de producţie.

Deşeurile care se obţin în industria berii sunt următoarele: deşeuri de cereale, colţi (radicele) de malţ, borhotul de malţ, borhotul de hamei, sedimentul proteic (trubul),spuma de la fermentarea primară, drojdia de bere şi bioxidul de carbon.

Dintre deşeurile enumerate, toate se folosesc în scopuri alimentare, farmaceutice sau furajere, în afară de borhotul de hamei şi bioxidul de carbon care nu se folosesc deloc sau se folosesc numai parţial. Pentru spuma de la fermentarea primară, de asemenea, nu se cunosc întrebuinţări pe scară industrială, deşi este bogată în proteine şi vitamine.

II. Poluarea în industria alimentară

[Poluarea este fenomenul prin care aerul se încarca cu substanţe străine dăunătoare vieţii . Acestea îşi modifică compoziţia sa naturală, atunci când este pătruns de elemente străine ce au efect dăunător asupra plantelor şi animalelor.

Microorganismele sunt răspandite pretutindeni în natura unde joacă un rol biologic esenţial în desfăşurarea a numeroase fenomene. Astfel microorganismele sunt cele care realizează amelioararea fertilităţii solului ca şi în transformarea solului, ca şi transformarea materialelor organice vegetale sau animale prin procese de putrefracţie sau de fermentaţie.

Numeroase specii de microorganisme sunt utilizate in diverse procese industriale ca cele de fabricare a vinului si a berii, a antibioticelor, a unor produse alimentare s.a.

Dar existenta in natura a microorganismelor este de cele mai multe ori nedorită. Unele deşi nu se pot dezvolta in alimente, pot supravieţui un timp si sunt doar transmise pe aceasta cale; altele găsind condiţii favorabile de dezvoltare, chiar şi in cazul unui număr iniţial redus, se înmulţesc şi provoacă degradarea produsului in care au proliferat.

Pentru acest motiv, fenomenul alterării alimentelor constitue principala cauza a unor pagube determinate de dezvoltarea microorganismelor. Alimentele pot fi insa contaminate si cu germeni patogeni si in aceasta situaţie ele devin agenţii transmiţători sau cauzator a unor boli.

In funcţie de intensitatea acţiunii, agenţi fizico-chimici ( temperaturi, tensiune de oxigen, umiditate, presiune osmotica, concentraţie de ioni de hidrogen (pH) etc. pot avea asupra metabolismului bacteriei efecte favorabile sau dăunătoare. În afara unor limite maximă si minimă, între care dezvoltarea este posibilă, acţiunea unui agent fizico-chimic este nocivă. Între aceste limite există o zonă optimă în care efectele favorabile sunt maxime, asigurând dezvoltarea şi viaţa normală a celulelor bacteriene. Acţiunea nocivă are ca rezultat oprirea dezvoltării bacteriilor, care pot fi reversibila (inhibare) sau ireversibila (omorâre), după cum componentele celulare indispensabile au suferit sau nu modificări incompatibile cu viaţa.

În industria alimentară se utilizează, prin dirijare corespunzătoare, atât efectele favorabile cât şi cele nocive ale agenţilor fizico-chimici, după cum microorganismele sunt folosite in scopul tehnologiei sau sunt dăunătoare, dezvoltarea lor trebuie oprita.

Sursele de contaminare a microorganismelor de alterare şi patogenă a alimentelor.

Alimentele in momentul punerii in consum, atât cele obţinute direct din natura prin recoltare, cat si cele care au fost supuse unui proces de prelucrare industriala sau culinara, trebuie sa conţină un număr cat mai redus de microorganisme pentru a-şi păstra cât mai îndelungat calităţile organoleptice si nutritive şi pentru a nu prezenta risc de îmbolnăvire pentru consumator.

Materiile prime alimentare, vegetale şi animale, posedă din sursele naturale (plante, animale, ape uzate, sol, apa, aer) un grad iniţial de contaminare microbiană, care până în momentul consumatorului, indiferent dacă mai trece sau nu prin alte prelucrări, suferă diverse variaţii de amplificare sau de micşorare, în funcţie de caracterul favorabil sau nefavorabil pentru dezvoltarea şi supravieţuirea microbiană a operaţiilor, contactelor şi manipulărilor la care sunt supuse.

Prin alimente se pot răspândi o serie de paraziţi care pot fi de exemplu în carne ca: trichinela şi cisticercii sau dibotriocefalul din carnea de peşte şi icre. Infectarea cu paraziţi se poate produce şi prin legume şi fructe nespălate, manipulate de persoane purtătoare de paraziţi, sub diverse forme.

Fisiere in arhiva (1):

  • Minimizarea Deseurilor in Industria Berii.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE INGINERIE BACAU