Nutriție

1. Introducere.

Vitaminele sunt componente ale alimentelor necesare organismului in cantitati catalitice, lipsa lor din hrana putand provoca imbolnaviri grave, avitaminoze.Vitaminele actioneaza la nivelul intregului organism (rol coordonator, integrator, regulator), la nivel subcelular si molecular, unele dintre ele functionand ca si coenzime [2].

Pentru buna functionare a organismului si mentinerea sanatatii, vitaminele sunt substante necesare in cantitati mici - zilnic cateva miligrame sau micrograme. La copii si adolescenti unele stimuleaza cresterea.

Intervin si in reglarea metabolismului si a unor functii ale organelor si ale sistemelor din organism. Au relatii functionale cu glandele endocrine sau indeplinesc si actiuni specifice fiecarei vitamine, ceea ce face, in caz de carenta sau de exces vitaminic, sa apara boli sau tulburari caracteristice .

Se cunosc 24 vitamine clasificate in: vitamine liposolubile (A, D, E, F, K) si vitamine hidrosolubile cu doua grupe: grupa B cu 17 vitamine si grupa C cu 2 vitamine.

Prepararea culinara (fierbere, coacere), modul de pastrare a alimentelor (expunere la lumina sau frig) pot sa distruga pana la 40-50% din unele vitamine [3].

In mod obisnuit, organismul primeste cantitatea necesara de vitamine prin alimentatie. Lipsa totala a vitaminelor produce fenomenul de avitaminoza. Lipsa partiala a uneia sau mai multor vitamine produce tulburari numite hipovitaminoze, iar aportul prea mare, produce hipervitaminoza.

Starile de hipovitaminoza si avitaminoza pot avea cauze multiple:

• alimentatie deficitara sau restrictiva;

• tulburari de absorbtie in boli cronice ale aparatului digestiv;

• consum crescut in sarcina, lactatie, perioade de crestere, infectii, eforturi fizice;

• administrarea de inhibitori sau antagonisti vitaminici;

• diminuarea biosintezei in organism, in anumite conditii.

Vitaminele se folosesc de obicei in hipovitaminoze sau avitaminoze, pentru suplimentarea alimentatiei.

Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din alimentatie se numeste avitaminoza, iar a mai multor vitamine concomitent poliavitaminoza [7].

Hipervitaminoza apare in cazul unui aport vitaminic mare sau foarte mare, putand fi produsa si ca urmare a unui consum mare de vitamine ca produse farmaceutice.

Daca englezii au proverbul: “un mar pe zi tine doctorul departe”, noi romanii trebuie sa avem deviza: o alimentatie completa nu este posibila fara vitamine [3].

2. Clasificare.

Dupa solubilitatea vitaminelor in solventi organici sau in apa, acestea se clasifica in vitamine liposolubile si vitamine hidrosolubile. Determinarea vitaminelor se face prin metode fizico-chimice, microbiologice si biologice.

Exista deosebiri esentiale intre vitaminele liposolubile si cele hidrosolubile, deosebiri care se refera la:

• absorbtia vitaminelor liposolubile presupune, nu numai prezenta lipidelor care le vehiculeaza, ci si a lipazei pancreatice si a sarurilor biliare, pe cand cea a vitaminelor hidrosolubile nu este prejudiciata dacat de anaclorhidrie, care favorizeaza distrugerea unora dintre ele;

• vitaminele liposolubile se depoziteaza in lipidele din ficat ,in timp ce vitaminele hidrosolubile nu se depoziteaza, iar dupa realizarea unei concentratii optime, variabile de la un organ la altul, surplusul se elimina pe cale renala;

• vitaminele liposolubile intervin in constructia unor structuri actionand ca si hormoni, in timp ce vitaminele hidrosolubile sunt indispensabile in metabolismul tuturor celulelor si deoarece ele participa la alcatuirea unor enzime, au capatat denumirea de enzimo-vitamine;

• vitaminele hidrosolubile intervin mai ales in reactiile in care se elebereaza energie, pe cand cele liposolubile participa mai mult la procesele anabolice si la formarea unor substante proprii organismului;

• nevoile organismului pentru vitaminele hidrosolubile sunt proportionale cu consumul de energie, iar nevoile pentru vitamien liposolubile sunt influentate de intensitatea proceselor morfogenetice [1].

Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt solubile in apa si insolubile in solventi organici. Din aceasta grupa fac parte vitaminele B, C, P (citrine) [7].

Aceste vitamine “se pierd” extrem de usor in timpul unor operatii culinare sau industrial: spalarea, pastrarea si fierberea in apa. Din cauza hidrosolubilitatii, se pot pierde usor prin transpiratie abundenta si repetata. Se absorb usor, dar pentru aceasta este necesara prezenta acidului clorhidric din sucul gastric.

Organismul nu poate realize reserve importante sau depozite de vitamine hidrosolubile (ca in cazul celor liposolubile).

Din punct de vedere al actiunii aceste vitamine intra in constitutia unor enzime, necesarul de vitamine fiind astfel influentat de intensitatea consumului de energie din organism [4].

Vitaminele se gasesc in cantitati mici in alimentele naturale, fac parte din biocatalizatori si sunt factori alimentari indispensabili corpului.Ingerarea unor cantitati insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze, boli care in cazuri grave se pot solda cu moartea. Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine, in cantitati mici (B1,B2,PP) si altele – in cantitati mai mari (B6,B12,K,biotina,acid lipoic,acid folic). Administrarea abuziva de antibiotice si sulfanilamide provoaca disbacterioza cu consecinte de hipovitaminoze K , grupul B s.a.