Obținerea a 2000 de litri pe zi de whisky

Cap 1. GENERALITĂŢI

1.1 Ce este whisk(e)y-ul?

Whisk(e)y este un rachiu nobil.

În timp ce Cognac şi Armagnac se prepară din vin de struguri, Calvados din cidru, romul din melasă de trestie de zahăr, tequila din suc fermentat de agave, iar rachiurile noastre de fructe se prepară din fructe indigene cu seminţe mici, cu un singur sâmbure mare sau din fructe mici, fără sâmburi, whisk(e)y face parte din grupa rachiurilor din cereale.

În funcţie de ţara de origine, ca materii prime se folosesc malţul de orz, orzul, grâul, secara, ovăzul, meiul şi porumbul.

Whisk(e)y-ul are încă parfumul lumii mari, întinse, o aromă de lux. La început, „whisk(e)y” a fost sinonim cu „scotch”. După 1945, însă, a apărut conceptul de „bourbon”.

După al Doilea Război Mondial, până în anii 80, conceptul de whisk(e)y a reprezentat un simbol al statutului social. În ziua de azi, piaţa unică s-a deschis, astfel că în era UE, acesta a devenit un lux pe care şi-l poate permite aproape oricine. [1]

1.2 Unde se produce whisk(e)y?

Ţările clasice de origine sunt Scoţia şi Irlanda (Scotch, Irish).

Odată cu valul de imigranţi către Lumea Nouă, whisk(e)y a ajuns şi în America şi Canada. Din 1923, se prepară whisk(e)y şi în Japonia (Suntory, Nikka, Kirin) şi Australia. Şi în Germania şi Austria s-a încercat prepararea de whisk(e)y.

Marca germană „Racke rauchzart” a câştigat o anumită parte din piaţă, în timp ce whisk(e)y-ul de producţie austriacă a rămas totuşi în zona produselor ieftine. În ambele ţări este vorba despre amestecuri de whisk(e)y de malţ, scoţian, cu rachiu de porumb, indigen. Nici legea monopolului nu permitea producerea de whisk(e)y. [2]

1.3 Cum se scrie corect whisk(e)y?

În Scoţia şi în Canada, denumirea este „whisky”, în timp ce în Irlanda şi America numesc produsul „whiskey”. (Am ales denumirea de whisky.) [1]

1.4 De unde provine numele de whisky?

Scoţienii şi irlandezii încă se mai ceartă, fiecare pretinzând că poporul lui a fost primul care a produs whisky. Limba veche a insulelor era limba celtă sau galică (din secolul al VI-lea). Cele mai multe distilerii şi mărci scoţiene de whisky au încă nume galice. Pronunţia este, chiar şi pentru englezi, neobişnuit de grea, iar numele este dat de ceea ce în latină se numea „aqua vitae”, adică apa vieţii, şi care supravieţuieşte în rachiurile daneze (Aquavit, Bommerllunder) ca Aquavit. Englezul ar spune „water of life”.

Uisge beatha – usquebough – uisgi – uiskie – whisky – apa vieţii

Denumirea de whisky a devenit oficială abia în 1755, odată cu adoptarea ei în dicţionarul lui Dr. Samuel Johnson. Interesant este că, pe lângă engleză, în ziua de azi în Scoţia se vorbeşte şi galeză. Temporar, galeza a fost limba principala a Scoţiei. Astăzi, doar aproximativ 70.000 de scoţieni (vechea generaţie) mai vorbesc galeză, în principal în N-V şi pe insule (Hebride, Skye, Mull, Orkney).

Limba galeză era, în fapt limba omului de rând. În cercurile nobile, începând din sec. al XI-lea se vorbea limba scoţiană, înrudită cu engleza. [1]

1.5 Istoria whisky-ului

Whisky scoţian

Este un fapt acceptat că whisky-ul se obţine prin distilare deja de sute de ani în Scoţia.

Momentul exact al naşterii acestei băuturi se pierde în negura trecutului.

Arta distilării – povestesc irlandezii – a fost învăţată de călugări de la arabi, fiind adusă apoi din Irlanda în Scoţia.

Acelaşi lucru este povestit şi de cruciaţi, care au adus tehnica distilării cu ei în Scoţia.

Astfel, irlandezii se consideră inventatorii whisky-ului. Sfântul Patrick (protectorul Irlandei) este protectorul celor care produc whisky.

Indiferent cine a a dus tehnica distilării în Scoţia – călugării, cruciaţii, colonişti – prima menţionare oficială a whisky-ului scoţian se găseşte în arhiva trezoreriei scoţiene din anul 1494. un călugăr, Friar John Cor, i s-au acordat 8 boll de orez pentru a produce apa vieţii (1 boll reprezintă 6 baniţe, 1 baniţă reprezintă 36,4 L).

Până în secolul al XI-lea, fiecare scoţian îşi putea produce liber apa vieţii, fără a fi nevoit să cedeze cote. În 1579 a fost dată prima lege, care nu mai permitea producerea apei vieţii decât unei grupe restrânse, privilegiate, de latifundari. În 1644 s-a emis o lege prin care, pentru prima dată, whisky-ul era impozitat (taxa „Strong Water”).

În 1699 are loc prima atestare în documentele parlamentului scoţian a unei distilerii şi prima menţionare de „Whisky”.

Consecinţa taxei a fost crearea de nenumărate distilerii clandestine pe coline. La începutul sec. al XIX-lea, numărul lor era estimat la peste 15.000. în 1707, odată cu unirea violentă a Scoţiei cu Anglia whisky-ul a fost din nou impozitat.

Pe lângă distileriile clandestine (peste 400 în munţi) a înflorit şi contrabanda. Principalul drum pentru whisky Moonshine de contrabandă ducea de la Speytal la Perth (220 km).

În 1746, Anglia a învins Scoţia în bătălia de la Culloden Muir. Din acest moment, munţii (Highland) s-au deschis către regiunile mai joase (Lowland), iar whisky-ul a început să se transforme dintr-un „vin al săracilor” într-un produs cu importanţa crescândă, preparat curând în fabrici.