Operații Unitare în Industria Alimentară

Introducere

Industria alimentara reprezinta una din cele mai importante ramuri ale industriei producatoare de bunuri de consum. Importanta acestei industrii in cadrul economiei nationale este deosebita, tara noastra fiind in materii prime naturale, necesare obtinerii produselor folosite in alimentatie.

Produsele alimentare se obtin prin prelucrarea materiilor prime foarte diverse, care in decursul proceselor tehnologice sufera transformari de natura fizica, chimica,mecanica sau biochimica.

Pe langa oxigen si apa produsele alimentare ocupa un rol important in viata omului.

Tehnologia alimentară este ştiinţa interdisciplinară a tehnicilor aplicate alimentelor în mod ştiinţific cu scopul de a evita pierderile datorate conservării, condiţionării, înmagazinării şi distribuirii şi de a mări valoarea nutritivă.

Industria alimentară asigură păstrarea şi conservarea produselor alimentare, având ca scop, perfecţionarea continuă a tehnicilor de prelucrare, dar şi asigurarea calităţii superioare a produselor.

În cazul industriei alimentare există subramuri. Acestea se diferenţiază în funcţie de:

• Materii prime

• Procesele tehnologice utilizate

• Produsele finite obţinute

Ramurile industriei alimentare sunt:

-industria de morărit şi panificaţie;

-industria de prelucrare a cărnii;

-industria laptelui.

Produsele alimentare de pe masa consumatorului sunt chiar cartea noastră de vizită. Chiar dacă, calitatea materiei prime este excepţională, produsul va rămâne în topul preferinţelor consumatorului doar folosind cea mai bună metodă de procesare şi ambalare.

Distribuţia rapidă a băuturilor este vitală, atât pentru a satisface cerinţele clienţilor, cât şi pentru a mări potenţialul vânzărilor. Prin sistemele noastre bazate pe gaz, puteţi servi rapid băuturi de orice fel, la temperatura dorită, indiferent de locaţie.

Renumele nostru se bazează pe cunoştinţe, experienţă şi soluţii ştiinţifice,adaptate la necesităţile şi particularităţile fiecărui caz în parte, menite să scoată şi să menţină, tot ce e mai bun din produsele alimentare - peşte sau fructe, produse de panificaţie, sosuri porţionate sau semipreparate.

O industrie alimentară competitivă care funcţionează bine este o condiţie esenţială pentru aderarea la Uniunea Europeană. Privatizarea sectorului alimentar românesc aproape că s-a încheiat, dar se mai resimte încă o prezenţă puternică a statului în unele subsectoare. Progresul înregistrat de privatizare e posibil să fi contribuit la creşterea producţiei şi a productivităţii în industria alimentară, începând cu anul 1990. Opţiunile pentru proprietatea privată au atras, de asemenea, un flux crescut de investiţii străine directe, dar nivelul ISD în sectorul alimentar (şi în agricultura primară) rămâne totuşi scăzut.

Mai mult, investitorii străini preferă în general sectorul comerţului cu amănuntul şi al restaurantelor, în timp ce ISD în sectorul de prelucrare sunt limitate la fabricile de bere şi fabricile de lapte. Drept rezultat, micii proprietari privaţi (care reprezintă două treimi din sector) sunt în general lipsiţi de resurse financiare pentru îmbunătăţiri tehnologice, iar fabricile de stat supradimensionate, cu tehnologie învechită, lucrează cu o capacitate şi eficienţă scăzute. Privatizarea procesatorilor de stat care au mai rămas (în special în subsectoarele importante ale zahărului şi fructelor) în combinaţie cu o promovare agresivă a ISD ar trebui să devină o prioritate de prim rang.

Industria alimentară a României reprezintă 14% din producţia industrială totală a ţării (18% din total industrii prelucrătoare), iar valoarea producţiei sale a fost mai mare cu 43,5% în decembrie 2004 faţă de anul 2000 (comparativ cu creşterea de 25,0% pe total industrie prelucrătoare) în termeni reali.

Nu putem face faţă în exportarea produselor din industria alimentară fără a ne conforma exigenţelor calităţii pe pieţele îndrumătoare. Produsele nu vor putea corespunde în exclusivitate normelor şi regulamentelor oficiale în vigoare pe piaţa importatoare: în afară de aceasta ele trebuie să îndeplinească specificările cumpărătorilor şi gusturile consumatorilor. Pentru ca produsul sa atingă nivelul dorit, cadrele dirijante ale întreprinderilor de prelucrare din ţările exportatoare trebuie să cunoască în mod temeinic aceste diverse exigenţe şi să creeze condiţiile necesare pentru a răspunde la ele. O întreprindere va parveni la nivelul calităţii care îi va permite, în termen de lungă durată, de a vinde articolele sale cu succes pe pieţele exterioare, numai dacă grija pentru calitate prezida în toate activităţile sale, de la recepţia materiei prime până la distribuirea finală a produsului în străinătate.

Printre primele locuri se afla industria panificatiei; materiile prime necesare fiind faina si apa, iar produse alimentare din aceasta industrie caracterizandu-se prin urmatoarele: valoare nutritiva ridicata, grad mare de asimilare a componentelor care nu au fost supuse unor tratamente termice puternice si conservabilitate pe termen lung. Uleiul de floarea-soarelui contine vitamina E cea care asigura agentii antioxidanti din organism, contribuind la incetinirea proceselor de imbatranire.Uleiul de porumb este foarte important pentru femeile insarcinate si copii.Uleiurile vegetale contin cantitati importante de acizi grasi. Margarina este un produs care poate inlocui untul, preparat dintr-un amestec de grasimi animale sau vegetale, prin emulsionare in apa.

Industria cărnii. Carnea este cel mai important produs deorigine animala care intra in alimentatia omului. Carnea de taurine asigura o mare cantitate de proteine, calciu, fosfor, vitamine.

Nici una dintre aceste industrii nu este mai importantă decat cealalta intrucat, ele nu pot fi comparate pentru ca nu satisfac aceleasi nevoi.