Organizarea Laboratorului de Analize pentru Produse Alimentare

Analiza biochimica trebuie efectuata imediat ce mostrele recoltate sunt aduse la laborator pentru ca acestea se depreciaza foarte repede fie datorita activitatii microorganismelor ce se gasesc in sau pe produse, fie activitatii enzimelor tisulare, ambii factori fiind favorizati de temperatura camerei, de prezenta oxigenului din aer si de lumina.

Laboratorul trebuie astfel dimensionat incat sa se poata efectua cu promptitudine analizele solicitate pentru a putea diagnostica operativ starea produsului.

Orice laborator de control al alimentelor trebuie sa se compuna din urmatoarele incaperi:

1. sala de primire a probelor;

2. sala pentru efectuarea examenului organoleptic;

3. laborator de analize microbiologice;

4. laboratorul de analize fizico-chimice - prevazut cu mese faiantate, chiuvete, etajere metalice pentru reactivi uzuali, becuri de gaz si prize;

5. camera de balante si aparatura de inalta performanta - balantele analitice vor fi amplasate in acea parte a cladirii in care trepidatiile sunt minime;

6. camera frigorifica, impartita in doua compartimente: unul care sa asigure temperatura intre 0-8°C si altul care sa asigure temperatura pana la -18°C. Aceste camere frigorifice pot fi inlocuite cu dulapuri frigorifice;

7. depozit de reactivi, cu minimul de reactivi pe timp de un an. Aici e interzisa instalarea de prize, surse de apa si gaz. Reactivii toxici vor fi amplasati intr-un dulap metalic cu cheie, iar cheile vor fi tinute de seful de laborator;

8. sala de pregatire a materialului si a sticlariei.

Solutii de reactivi

Concentratia este o caracteristica esentiala a unei solutii si reprezinta raportul dintre cantitatea de substanta dizolvata si cantitatea dizolvantului utilizat.

Exista mai multe moduri de exprimare a concentratiei unei solutii.

a. Concentratia procentuala: reprezinta cantitatea de substanta dizolvata in 100g solutie,in acest caz exprimarea fiind 'g/g'.

Daca solutia se prepara prin cantarirea solvatului si aducerea acestuia la

volum constant cu solventul, este exprimare 'g/V'.

Daca solutia se prepara volumetric, ambele componente ale solutiei fiind

lichide, avem exprimare 'V/V'.

b. Concentratia molala se refera la numarul de moli de substanta dizolvata in 1000ml solvent.

c. Concentratia molara reprezinta numarul de moli de substanta dizolvata in 1000ml solutie.

d. Concentratia normala se refera la numarul de echivalenti (vali) in 1000ml

solutie. Normalitatea unei solutii se noteaza fie cu 'n', fie cu 'N'. Solutia

care contine un val substanta in 1000ml solutie, se numeste solutie 1N.

Echivalentul gram (val) reprezinta cantitatea dintr-o substanta in grame,

egala cu echivalentul sau chimic.

Pentru acizi

Se calculeaza impartind masa moleculara a acidului la numarul atomilor de hidrogen ai acidului.

Exemplu:

EHCl=36,46/1=36,46g

Pentru baze

Se calculeaza impartind masa moleculara a bazei la numarul de grupari hidroxilice

ENaOH = 40 / 1= 40g

Pentru sare

Se calculeaza impartind masa moleculara a sarii la numarul atomilor de metal inlocuiti de hidrogen :

EMgCO3=84,3/2=42,15g

Utilizarea solutiilor normale in volumetrie prezinta avantajul ca solutiile de aceeasi normalitate reactioneaza intre ele in volume egale, deoarece contin dizolvate substante in cantitati echivalente.

Titrul (T) unei solutii reprezinta cantitatea de substanta exprimata in grame, care se gaseste dizolvata intr-un ml de solutie. Solutia al carei titru se cunoaste se numeste solutie titrata.

De exemplu, daca in 1000ml solutie se gasesc 40,0005g NaOH, intr-un ml de solutie se afla T g NaOH, adica :

T=40,0005/1000=0,040005g NaOH

Pentru obtinerea unei solutii cu un anumit titru se procedeaza dupa urmatoarele metode:

a). fie prin cantarirea unei anumite cantitati de substanta etalon sau titrimetrica.

Substantele etalon sunt acele substante din care prin simpla cantarire si dizolvare in balon cotat, la volum cunoscut, se pot obtine solutii cu concentratia cunoscuta.

b). fie prin titrare cu ajutorul unei substante etalon. Se cantareste o anumita cantitate din substanta etalon (0,15-0,20g), se dizolva in apa si se titreaza cu solutia al carei titru dorim sa il determinam.

Pentru stabilirea titrului sunt necesare cel putin doua titrari in scopul verificarii concordantei dintre rezultate.

Factorul solutiei (F) este un factor de corectie al concentratiei unei solutii, este numarul care arata corespondenta dintre un ml solutie aproximativ normala si o solutie exact normala.

De exemplu, pentru o solutie exact 0,1N de NaOH titrul teoretic este de 0.004. Pentru o solutie aproximativ 0,1 N sa presupunem ca titrul real este 0.004328. Factorul acestei solutii va fi:

F=Trea;l/Tteoretic=0,004328/0,0040=1,0820

Aceasta inseamna ca la 1ml din solutia noastra corespund 1.082ml din solutia exact 0.1N.

In general, daca se titreaza o solutie a substantei A cu greutate moleculara MA, cu reactivul B avand normalitatea n si factorul F, folosind V ml din reactivul B, cantitatea de substanta A din proba analizata va fi:

g substanta A= n • F • V • MA/1000