Osteoporoză

Osteoporoza înseamnă "os poros". Până nu demult considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia. Este cea mai frecventa suferinta a femeilor care au depasit varsta de 50 de ani.Boala a scheletului, osteoporoza sau osteopenia se caracterizeaza prin diminuarea masei osoase cu alterarea microarhitecturii tesutului osos, avand drept consecinta cresterea fragilitatii osoase si a susceptibilitatii la fracturi, in special de sold, antebrat si vertebre. Osteoporoza apare atunci cand exista o dereglare intre formarea unui nou os si resorptia unui os vechil. Corpul poate sa esueze in formarea unui nou os, sau reasoarbe prea multe oase, sau chiar amandoua.

Durerea in coloana vertebrala, de care se plang multe femei in jurul varstei de 60 de ani sau mai mult, sunt rezultatul acumularii unor mici fracturi de compresiune ale vertebrelor si alterarii discurilor intervertebrale, care duc la scaderea de inaltime, la deformarea coloanei si la gibozitatea intalnita, adesea, la aceasta varsta. Desi nu figureaza printre primele cauze de deces, osteoporoza este o afectiune de temut, deoarece ea poate actiona ani de zile, fara a putea fi detectata.

Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ea se numara printre bolile majore ale epocii moderne, tributara unui anumit stil de viata, dar si prelungirii duratei de viata.

In mod obisnuit, femeile sint victimele obisnuite ale osteoporozei, datorita pierderilor osoase in urma menopauzei, pierderi induse de deficitul estrogenic.

Circa 40-50 % din femeile de peste 50 de ani prezinta conditiile necesare ale unor fracturi de natura osteoporozica.

Barbatii, in schimb, sint mai putin atinsi, ei dezvoltind osteoporoza la virste mai inaintate.

Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere, altfel decât oasele normale. Ele sunt însă mai puţin dense, prin pierdere de substanţă osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată - asemenea unei ţesături vechi, cu urzeala subţiată şi pe alocuri ruptă. După vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din substanţa sa, un fenomen normal şi natural odată cu înaintarea în vârstă. Această pierdere poate deveni însă o problemă serioasă dacă "rezerva osoasă" iniţială a fost prea mică sau dacă pierderea de substanţă osoasă se face prea repede. Rezultatul este creşterea riscului de fractură, fie printr-o cădere obişnuită, ca în cazul încheieturii mâinii sau şoldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca în cazul vertebrelor.

Se apreciaza ca astfel de fracturi apar la 40% dintre femeile de rasa alba, al caror risc de a suferi o fractura de sold e mai mare decat acela al cancerului de san.Rata fracturilor de sold este mai mare in zonele urbane decat in cele rurale, sugerand ca unii factori legati de uranizare, de exemplu: activitate fizica mai scazuta, alimente rafinate, fumat, consum de cafea etc., ar putea contribui la acest risc crescut.

Pentru o femeie de rasa alba, care a implinit 50 de ani, riscul de a suferi in restul vietii o fractura de sold este de 17% in timp ce pentru un barbat alb, riscul e de numai 6%.Pe glob, la fiecare doua secunde, survine o fractura din cauza osteoporozei, in total peste 7 milioane pe an.

Cheltuielile rezultate in urma fracturilor osteoporotice sunt de 2500 de dolari pe fiecare secunda.

Frecventa osteoporozei e foarte diferita, in functie de zonele geografice.Astfel, in Africa si Oceania, survin de 40 de ori mai putine fracturi osteoporotice decat in Europa Apuseana si America de Nord, unde se consuma cantitatile cele mai mari de produse lactate si cele mai multe suplimentari de calciu.

2. Factori de risc ai osteoporozei

Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin (aprox.80% dinte pacienţii cu osteoporoză sunt femei), mai ales dacă au avut deja menopauza, şi chiar şi mai mult dacă au avut-o înainte de vârsta de 45 de ani.

Alţi factori de risc:

- vârsta peste 65 de ani ;

- tratament cronic cu corticosteroizi;

- aport inadecvat de calciu alimentar ;

- activitate fizică insuficientă ;

- greutate corporală prea mică ;