Panificație

Introducere

Pîinea este sursa de bază a alimentării, produs intrebuinţat zilnic şi care participă la majoritatea riturilor, simbol, care ocupă locul central în toate religiile şi culturile.

Pentru prima dată pîinea a fost atestată la egipteni cu 3.000 de ani i.e.n. Încă de pe vremea grecilor si romanilor antici se discuta că pîinea neagră este mai sanatoasă decît cea albă.

Pîinea este o bună sursa de proteine. Ea contine vitamine, fier si calciu. Pîinea de grîu este bună pentru că are un conţinut ridicat de fibre care sunt foarte importante pentru digestie. Totuşi, sunt multe elemente nutritive care lipsesc din acest aliment, ceea ce înseamnă că un om nu poate trăi doar cu atît. Pîinea, de fapt, nu ingrasa asa de mult pe cît se crede. O felie de pîine albă are 80 de calorii, pîinea de secară are 65 calorii per felie, 98% din persoane sunt consumatori de pîine.

Preocuparea de bază a specialiștelor din acest domeniu o constituie aplicarea în acest sector, a celor mai noi metode, procedee și tehnici, care să asigure obținerea pe cale mecanizată, industreală a proceselor de calitate superioară, bine afînate, cu porozitate crescută, cu gust și aroma plăcută, cu valoarea alimentară ridicată.

Datorită însuşirilor nutritive pe care le încorporează, produsele de panificaţie şi făinoase reprezintă forme utile de valorificare în consum a făinii, ca derivat obţinut din prelucrarea grâului.

În prezent, la dezvoltarea generală a pâini se are în vedere satisfacerea cu produse de calitate a întregii populaţii, conform preferinţei consumatorilor, în concordanţă cu gusturile specifice şi tradiţia locală.

Pe viitor, având în vedere cerinţele de consum (cantitativ, sortimental şi de calitate),ţinându-se totodată seama de fenomenele care stau la baza proceselor tehnologice, cât şi de progresul tehnic mondial, se impune extinderea retehnologizării unităţilor de producţie, prin dotarea cu utilaje noi, performante.

Tehnologiile de fabricaţie utilizate vor urmări ultimele descoperiri în domeniu pentru o creştere a productivităţii şi eficientizării procesului tehnologic dar şi pentru o diversificare a gamei sortimentale, un bun exemplu constituindu-l ţările în care s-a acordat o atenţie deosebită acestui

aspect şi în care s-au făcut studii de specialitate şi s-au implementat procedee de lucru moderne, realizate strict pentru obţinerea unor anumite tipuri de produse (de exemplu, pâine cudiverse tipuri de adaosuri sau din anumite tipuri de făină).

Înfăptuirea acestor obiective solicită aportul calificat al tuturor lucrătorilor dindomeniul panificaţiei şi produselor făinoase.

1. Istoria și caracteristica întreprinderii

A trecut peste o jumatate de veac de cînd industria mecanizată de panificaţie din ţara noastră a facut primii paşi. Reconstruirea unei vechi brutării din Chişinău şi montarea primelor linii de producţie in flux au marcat, în 1947, începutul. Oamenii au prins a învăţa să împletească în mod armonios experienţa şi tradiţiile neamului cu tainele noilor tehnologii, pentru ca “pîinea cea de toate zilele” să apară pe masa fiecăruia dintre noi ca un produs de calitate, cu gust şi aspect plăcut. Încetul cu încetul, numărul întreprinderilor de profil a crescut, şi prin asocierea lor a fost fondat în 1960 Combinatul de Panificaţie.

Astăzi, această structură complexă, devenită societate pe acţiuni, dispune de personal calificat, are în componenţa sa cinci fabrici cu linii automatizate, ateliere mecanice experimentale, un centru de calcul şi o reţea de magazine ramificată în toate zonele capitalei. La pradusele de panificaţie se mai adugă pastele făinoase şi specialităţile de patiserie – cofetărie.

Anul 1947 marchează începutul campaniei de construcţie a unor noi înterprinderi şi de modernizare a celor existente. Astfel, în acest an, este dată în exploatare la Chişinău prima fabrică de pâine, în baza unei brutării particulare renovate.

Din 1959, odată cu intrarea în funcţiune a unor noi linii mecanizate, se declanşează o altă campanie de reconstrucţie şi reutilare tehnică, la fabrica de pâine nr. 1, capacitatea de producţie atingînd cota de 50 de tone în 24 de ore.

La 24 februarie 1960, prin asocierea instituţiilor de profil din capitală, a fost creat Combinatul de Panificaţie. Fondarea acestuia a dat posibilitatea centralizării serviciilor, organizării unui birou de comandă ce determină cantitatea şi tipul produselor pentru fiecare subunitate în parte, pe baza solicitărilor din reţeaua comercială. Regimul de autofinanţare impus a contribuit la mărirea volumului de producţie şi la îmbogăţirea gamei sortimentale.