Peștele în alimentație

1. Peștele- aliment de bază

Peștele un aliment bogat în substanțe nutritive. Medicii nutriționiști recomandă să îl introducem în dieta noastră datorită efectelor benefice pe care îl are. Este o sursă vitală de hrană deoarece în compoziția lui se găsesc proteine. Peștele înglobează aproximativ 16% din proteina animală consumată la nivel global- potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. De asemenea, conține omega 3- acidul linolenic important pentru activitatea creierului. [1]

În zonele în care efectivele de animale sunt reduse, acest aliment devine unul de bază. Conform FAO, un miliard de oameni folosește peștele că sursă principală de proteine. Față de secolul trecut, consumul de peste a crescut substanțial, în 2010 depășind 100 de milioane de tone la nivel global. Factorul primordial îl reprezintă creșterea numărului populației în continentele Asia, Africa și chiar în unele zone ale Americii de Sud. În aceste regiuni, peștele este consumat constant, devind un real interes pentru sectorul financiar. [1]

În prezent, peștele rămâne o sursă de hrană, adunată, în principal, din sălbăticie mai exact prin captură marină. Cererea din ce în ce mai mare a determinat dezvoltarea tehnologiei pe acest sector, conducând la un pescuit intensiv. Aproape jumătate din oceane sunt exploatate în totalitate prin această activitate. [2]

Pentru a satisface cererea tot mai mare de pește, acvacultura s-a extins rapid. Organizațiile mondiale estimează că în următoarele decenii, peste jumătate din peștele consumat va proveni din această ramură. Ca o sursă ieftină de proteine animale extrem de nutritive, acvacultura a devenit un factor important pentru îmbunătățirea securității alimentare, creșterea standardelor nutriționale și atenuarea sărăciei, în țările subdezvoltate economic din lume.[2]

Figura1. Consumul de pește la nivel global [2]

2. Efectele substanțelor nutritive

Peștele este bogat în anumiți nutrienți pe care oamenii îi iau rar din alte alimente: omega 3 și vitamina D. Conține, de asemenea, vitamine și minerale. [3]

Omega 3 este esențială pentru creșterea și dezvoltare copiilor. De aceea, în dieta gravidelor este recomandată. Însă, consumul peștelui pentru această categorie de persoane- se face sub supravegehere medicală. Cantitatea de mercur, pe care peștele o poate conține, pune în pericol funcționarea optimă a creierului fătului. Acidul docosahexaenoic, parte a omega 3, se acumulează în ochi și în creier, intrând în alcătuirea acestora. DHA scade probabilitatea apariției degenerescenței maculare (sindromului ,,ochiului uscat”) deoarece protejează ochiul împotriva distrugerii foto-oxidative. Din ce în ce mai multe persoane se confruntă cu boli ale maculei- zona din cadrul retinei, responsabilă pentru vederea centrală. În cadrul creierului, DHA sporește inteligența și susține performanța acestui organ, în special în perioada prenatală, dar și în cazul persoanelor vârstnice. Specialiștii recomandă consumul acestui acid aflat în compoziția cărnii de pește și pentru că previne depresia. Un alt acid prezent este cel eicosapentaenoic (EPA) care combate apariția bolii Alzheimer. [3]

Figura 2. Conținutul de DHA din 3 specii de pește corelate cu ouăle de găină (porții de 30 de grame) [4]

Vitamina D este necesară pentru întărirea oaselor. Ajută organismul să absoarbă calciul. Vitamina D protejează, într-o anumită măsură, împotriva a două tipuri de cancer: cancerul de colon și cancerul de prostată. Însă, beneficiul vitaminei în lupta cu această boală este redus pentru câteva categorii de oameni: cei supraponderali și cei care practică exerciții fizice. Carența acestei vitamine are efecte, în primul rând, asupra oaselor: duce la rahitism la copii (subdezvoltarea structurii osoase), iar la adulți la osteomalacie- caracterizată prin demineralizarea corticalei osoase mature, dar și a țesutului osos spongios. Prezentă în organism, vitamina D ajută la tratarea și chiar prevenirea bolilor precum autismul, diabetul, osteoporoza, inclusiv a gripei. La fel ca omega 3, aceasta combate depresia. Această ultimă afirmație reprezintă rezultatul studiului realizat de Tufts University. [5]