Piața produselor agroalimentare

CAPITOLUL 1. ANALIZA PIEȚELOR PRODUSELOR AGROALIMENTARE

1.1. Noțiuni generale specifice marketingului agricol și ecologic

De-a lungul timpului agricultura a avut ca obiectiv satisfacerea nevoilor de consum alimentar ale populației . Analizând producția agricolă și diversității formelor de organizare a acesteia, precum și diversificarea problematicii marketingului agricol, se constată faptul că marketingul agricol se aliniază cerințelor impuse de mecanismele pieței concurențiale. Sfera marketingului agricol cuprinde tot fluxul de activități, iar rolul său are în vedere:

- politica produselor agroalimentare naționale;

- sprijinului statului pentru susținerea și dezvoltarea producției agroalimentare, pentru studierea prețurilor de valorificare a produselor agricole care să stimuleze o activitate rentabilă a agenților economici din agricultură;

- tendințele de dezvoltare a sistemelor de distribuție a produselor agricole;

- analiza activităților de promovare a mărcilor tradiționale valoroase;

- cercetări de piață: pe baza unei analize a circuitelor de valorificare, a canalele de distribuție, prin studii privind calitatea produselor, teste de produs, formate, ambalaje, mărci locale, activitatea de merchandising, produse de nișă, studii privind concurența, exportul etc.

Producătorii agricoli se află într-o competiție permanentă pe piața de desfacere, ei sunt obligați să obțină o producție comercială eficientă, să cunoască detaliat piața pe care acționează, să ofere produse de calitate la preț care să le confere profit .

Marketingul ecologic este generat de dezvoltarea economică rapidă în care nu s-a ținut seama de faptul că anumite activități distrug mediul înconjurător1. Este un concept nou care poartă mai multe denumiri: marketing “verde”, ecomarketing, marketing ecologic, marketing durabil.

În literatura de specialitate din România preponderent este utilizat termenul de marketing ecologic.

Marketingul ecologic poate fi considerat o ramură a marketingului social, el fiind un marketing “antrenat în efortul general de creare a unor produse mai sigure, a unor ambalaje reciclabile și biodegradabile, de oprire a degradării mediului înconjurător” .

Se poate vorbi de marketing ecologic atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic, nu numai întreprinderile având de-a face cu probleme ecologice și ducând o politică în domeniul mediului .

În Dicționarul explicativ de marketing sunt subliniate criteriile după care se conduce marketingul ecologic , și care subliniază integrarea marketingului verde în cel societal:

- asigurarea satisfacțiilor consumatorilor, pentru îmbunătățirea calității vieții, permanent, nelimitat;

- oferirea constantă și permanentă de produse și servicii ecologice performante din punctul de vedere al protecției mediului și sănătății;

- orientarea consumului spre acele produse și servicii care protejează atât generația actuală, cât și pe cele viitoare.

Dorințele, preferințele și așteptările consumatorilor sunt complexe și diverse, astfel se constată necesitatea analizei consumului în contextul sistemului agroalimentar.

În concluzie, se constată dezvoltarea și intensificarea preocupărilor în această direcție atât la nivel național, cât și internațional. Se produce în contextul creșterii importanței conservării și protejării mediului pentru o dezvoltare durabilă a întregii societăți.

1.2. Aspecte teoretice ale piețelor produselor agroalimentare

În prezent, piețele agricole și alimentare au devenit spațiul economic, potrivit căruia, toți producătorii și consumatorii, care cunosc foarte bine cererea și oferta, sunt interesați de obținerea celui mai bun preț, mai exact a celui mai bun și ieftin produs .

După perioada anilor '60, principala menire a agromarketingului era de a convinge consumatorii că produsele industriei alimentare erau “mai ieftine și mai bune”, însă în anii '70 se arăta că aceste produse erau calitative și comod de utilizat.

În anii '80, se constată că produsele agroalimentare sunt echilibrate nutritiv, justificându-le astfel frecvența zilnică în consum, iar în anii '90 se descoperă legăturile dintre distribuitori și furnizori, apărând așa zisul “trade marketing”.