Politici Naționale Privind Protecția Consumatorului

POLITICI DE PROTECŢIE A CONSUMATORULUI PE PLAN INTERNAŢIONAL

1. Domenii ale protecţiei consumatorilor

• îmbunătăţirea consumului populaţiei prin politicile sociale ale statelor;

• asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite spre vînzare în cadrul pieţei;

• asigurarea unui sistem de preţuri în concordanţă cu cerinţele pieţei şi cu calitatea produselor şi serviciilor;

• organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori;

• asigurarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale agresive şi a publicităţii mincinoase.

Concept de protecţie a consumatorilor

ansamblul de dispoziţii privind iniţiativa publică sau privată, orientate spre asigurarea şi ameliorarea continuă a intereselor consumatorilor.

“Puteri sporite pentru consumatori în secolul 21.

Consumatorii în societatea civilă” (Congresul mondial al 15, Santiago, noiembrie, 1997)

• promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor;

• facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare cerinţelor consumatorilor;

• promovarea eticii producătorilor şi distribuitorilor de produse şi servicii către consumatori;

• stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare ţară;

• asigurarea accesului consumatorilor la informaţii corecte;

• crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

• asigurarea unei posibilităţi reale de despăgubiri a consumatorilor;

• crearea, în fiecare ţară, a unor organisme care să-şi asume responsabilităţi de protecţie a consumatorilor;

• asigurarea libertăţii consumatorilor de a se uni în vederea realizării de acţiuni care au drept scop apărarea intereselor lor;

• încurajarea şi susţinerea concurenţei şi competitivităţii care să contribuie la creşterea gamei sortimentale, la preţuri avantajoase pentru consumatori;

Principii directoare pentru protecţia consumatorilor (Rezoluţia 39/248, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 8.04.1985)

• facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare nevoilor şi cererilor consumatorilor;

• asigurarea ţinerii sub control, prin intermediul tuturor organizaţiilor naţionale şi internaţionale, a practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii;

• încurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajaţi în producerea şi distribuirea bunurilor de consum şi serviciilor pentru consumatori;

• promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorului;

• încurajarea dezvoltării condiţiilor de piaţă, care să asigure consumatorilor o gamă largă de produse, la preţuri avantajoase acestora;

• stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare ţară, a circumstanţelor economice şi sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum şi a nevoilor caracteristice populaţiei statului respectiv;

• protecţia consumatorilor faţă de pericolele ce afectează sănătatea şi siguranţa lor;

• promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor;

• asigurarea accesului consumatorilor la informaţiile corecte, care să permită acestora să facă o alegere conformă dorinţelor şi necesităţilor personale;

• crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

• asigurarea posibilităţii unei despăgubiri efective a consumatorilor, în cazul ivirii unor daune generate de produsele sau serviciile achiziţionate în cadrul pieţei;

• obligativitatea tuturor întreprinderilor ofertante – producătoare sau comerciale – de a se supune legilor şi reglementărilor privind protecţia consumatorilor din toate ţările cu care au relaţii de afaceri;

• obligativitatea respectivelor firme de a respecta prevederile standardelor internaţionale privind protecţia consumatorilor;

• crearea, în fiecare ţară, a unor organisme corespunzătoare care să elaboreze şi să aplice, potrivit legilor proprii statului respectiv, o politică de protecţie a consumatorului; această politică de protecţie a consumatorului urmează să fie implementată în beneficiul tuturor sectoarelor, al întregii populaţii şi, în special, al diferitor categorii de populaţie din mediul rural;

• luarea în considerare, la elaborarea politicilor de protecţie a consumatorului, a potenţialului pozitiv al institutelor şi universităţilor de cercetări-publice sau private;

• asigurarea libertăţii cumpărătorilor, precum şi a altor grupuri sau asociaţii reprezentative, de a se organiza şi a-şi desemna lideri care să le exprime opiniile în procesele de luare a unor decizii care să le reglementeze interesele.

Principii în condiţiile mecanismului de trecere la economia de piaţă

• obligarea statului de a asigura o poziţie dominantă a consumatorului pe piaţă, poziţie garantată prin legi sau alte acte normative specifice, precum şi prin programele de protecţie a consumatorilor alcătuite de diversele sale instituţii;

• impunerea ideii potrivit căreia protecţia consumatorului trebuie interpretată ca o problemă publică, fenomen care presupune respectarea unui pachet de norme juridice şi diferite acte departamentale legate de întregul proces de comercializare şi consum al mărfurilor

• înlăturarea discriminărilor în domeniul servirii şi instalarea principiului potrivit căruia, în asigurarea serviciilor către consumatori, să se aibă în vedere excluderea diferenţelor şi a decalajelor dintre sectorul de stat, cooperatist şi particular;

• legat de primul aspect, trebuie militat şi pentru reconsiderarea noţiunii de consumator, care trebuie să fie definită ca “persoană fizică căreia, pe baza unei înţelegeri, i se asigură diferite servicii pentru necesităţile proprii”;

• înlocuirea răspunderii subiective a celui care oferă bunuri de consum sau asigură diferite servicii, cu răspunderea obiectivă sau aşa-numită “răspundere pentru rezultate”;

• impunerea obligativităţii producătorilor de bunuri de consum şi prestări de servicii de a emite documente asupra utilităţii şi serviciului asigurat, iar în funcţie de anumite particularităţi ale bunului sau serviciului şi alte documente care să garanteze siguranţa consumului şi securitatea în procesul de utilizare;

• determinarea administraţiei publice de a crea organe de stat specializate, care să vegheze, prin mijloace specifice, asupra modului de respectare a drepturilor consumatorilor; exercitarea puterii statului pentru a determina pe cei implicaţi să acţioneze în spiritul legilor care fac parte din pachetul actelor normative prin care se asigură, din punct de vedere juridic, protecţia consumatorilor.

Tratatul de la Roma din 1957

• îmbunătăţirea constantă a condiţiilor de viaţă şi muncă în interesul consumatorilor (Preambul);

• creşterea rapidă a nivelului de trai (art.2);

• interzicerea abuzurilor care aduc prejudicii consumatorilor (art.86).

“Programul preliminar al CEE penru protecţia consumatorilor şi politica de imformare” (1975)

• dreptul la protecţia sănătăţii;

• dreptul la protecţia intereselor economice ale consumatorilor;

• dreptul la informare şi la educaţie;

• dreptul la despăgubiri;

• dreptul la reprezentarea consumatorilor la nivel comunitar şi naţional.

Programul “intellegent Energy for Europe” (2003-2006).

Obiective pe termen mediu şi lung

• siguranţa în alimentarea cu energie;

• concurenţa pe piaţa de energie;

• protecţia mediului.