Posibilități de reducere a poluării sau minimizarea deșeurilor în industria fabricării brânzei topite

Memoriu tehnic

Calitatea mediului este o noţiune complexă care cuprinde numeroase aspecte ale raportului om - natură. Utilizând acest termen se are în vedere, în general, atât potenţialul productiv al mediului cât şi modul în care viaţa şi sănătatea oamenilor, ca şi diverse obiective social-economice, pot fi afectate de factori naturali nefavorabili sau de consecinţele unor activităţi economice care declanşează procese de degradare sau duc la poluarea mediului.

Este necesar ca societatea să satisfacă cererea de consum a populaţiei prin creşterea potenţialului productive, comcomitent cu utilizarea în mod prudent a resurselor naturale, astfel încât resursele regenerabile să fie menajate iar cele neregenerabile să fie utilizate într-un ritm care să protejeze cerinţele generaţiilor viitoare.

În procesele industriale se produc în mod inevitabil produse secundare, subproduse, deşeuri, reziduuri poluante.

Există o multitudine de soluţii prin care activitatea economică în contex durabil pot proteja mediul înconjurător.

Măsurile eficiente includ dezvoltări cu referire la energia utilizată, tehnologiile şi tehnicile de management, prevenirea prin o mai bună proiectare şi un marketing adecvat produselor finite şi reducerea la minim a deşeurilor recirculabile, o intensă preocupare pentru valorificarea subproduselor.

Valorificarea şi recircularea subproduselor şi deşeurilor asigură produse corespunzătoare în concordanţă cu cerinţele impuse de umanitate pentru o hrană mai bună, raţională şi nutriţională.

De ce am considerat util ca în lucrarea mea să mă refer la: Posibilităţi de reducere a poluări şi/sau minimizarea deşeurilor în industria fabricării brânzei topite.

CAPITOLUL.1. Scurt istoric

Este interesant de remarcat că atitudinea oamenilor faţă de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existenţei umanităţii. O mulţime de documente atestă exploatarea iratională a pădurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata ard o pădure întreagă cu animalele din ea cu tot). Diferenţa intre noi şi strămoşii noştrii este legată de capacităţile noastre sporite atât de a distruge cât şi de a îngriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea aerului şi a apei s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scăzut, punând într-o stare critică întreaga planetă. Toate acestea au dus la cresterea îngrijorării legate de deteriorarea mediului.

Primii vizionari care au tras semnalul de alarmă legat de degradarea mediului înconjurător au fost oamenii de ştiinţă din secolul XIX care, confruntaţi cu urbanizarea şi industrializarea galopantă au încercat să stopeze acţiunile destructive şi să educe oamenii în domeniul ştiinţelor naturale şi a protecţiei mediului.[1]

O dată cu dezvoltarea industriei, cu accentuarea urbanizării, în mediul natural se evacuează deşeuri în cantităţi îngrijorătoare, multe din ele cu toxicitate avansată. Acest proces de degradare a factorilor de mediu de pe întreg cuprinsul globului a avut în ultimeledecenii un mers continuu, cantitatea de poluanţi continuând să crească.

Acumularea de reziduuri în apă, aer şi sol în cantităţi care depăşesc puterea naturală de transformare şi integrare în factorii de mediu, produce apariţia de dezechilibre ale vieţii naturale, ce duc la dispariţia de specii din flora şi fauna planetei, periclitând însăşi viaţa pe planete noastră.

Imaginând omul ca pe o ţintă pentru poluanţii care îl asaltează sub diverse forme, omul ar avea doar câteva şanse de supravieţuire dintre care am putea enumera:

- Adaptarea la un mediu încărcat cu elemente poluante şi reziduuri, situaţie puţin probabilă, chiar în condiţiile excelentei adaptabilităţi a speciei umane;

- Corectarea erorilor care provoacă poluarea, deoarece aceasta este o conecinţă a folosirii de metode imperfecte în procesele de producţie care prezintă tehnologii risipitoare de materii prime şi energie;

- Anihilarea substanţelor poluante deversate în mediu printr-o epurare eficientă şi completă.

Natura dă ea insăşi un extreme de preţios ajutor în combaterea polării. Reziduurile se diluează în apă şi în aer, energiile se amortizează până la nivele uneori fără effect nociv. Între moleculele de impurităţi şi atmosferă au loc recţii chimice catalizate de radiaţiile solare, adeseori cu neutralizarea compuşilor toxici. În apă şi în sol se desfăşoară un important process de epurare biologică. Toate aceste modificări spontane poartă numele de autoepurare.[2]

CAPITOLUL.2.Industria de prelucrare a laptelui

Omenirea este confruntată cu o importantă criză a resurselor materiale şi energetice, contex în care criza alimentară se situează în prim plan. În această situaţie, se impune ca o măsură de stringentă necesitate valorificarea în măsură cât mai mare a substanţelor utile din materiile secundare rezultate în industria alimentară.

Din principalele procese tehnologice care se realizează în industria laptelui rezultă teri produse secundare: laptele degresat, la separarea smântânii din lapte, zara, la fabricarea untului: zerul, la fabricarea brânzeturilor, a cazeinei şi a coprecipitatelor proteice.

Există şi alte produse secundare în industria laptelui ca: permeatul obţinut la ultrafiltrare, melasa şi albumina rezultate la fabricarea lactozei, untul de caşcaval, apele de la spălarea untului, care conţin cantităţi apreciabile de substanţe utile.