Procedee de Valorificare a Tescovinei

1.Consideraţii generale

Tescovina reprezintă subprodusul rezultat de la presarea strugurilor şi a mustuielii dulci sau fermentate; în compoziţie se găsesc: ciorchinii, pieliţele, seminţele şi resturile de must sau vin neextrase la pesare. Datorită componentilor valoroşi: glucide, alcool etilic, săruri tartrice şi ulei de seminţe, tescovina poate valorificata obţinîndu-se furaje proteice, acid tartric, alcool etilic, ulei alimentar, ulei tehnic, tanin, coloranţi în cazul vinului roşu. Astfel, din 100kg tescovină se pot obţine circa 3 litri alcool, 1.5kg tanin, iar reziduul poate constitui un material valoros pentru furajarea seminţelor.

Din tescovina proaspătă, nefermentată, rezultată de la presarea strugurilor roşii, intens coloraţi, antocianii, soluţia obţinută este concentrată şi apoi folosită drept colorant alimentar.

În ţara noastră, tescovina se valorifică ţn vederea recuperării alcoolului etilic şi în proporţii reduse pentru obţinerea tartraţilor şi uleiurilor din seminţele de struguri.

1.1 Condiţii optime la extracţia tescovinei:

- prelucrarea imediată a tescovinei după operaţia de presare a boştinei

- afânarea tescovinei, astfel ca particulele să prezinte dimensiunile de 3-7 mm

- proces de extracţie în condiţiile:

- apa de extracţie trebuie acidulată cu H2SO4 la pH de circa 3 şi încălzită la temperatura de 75-800C, în extractor temperatura se va menţine la circa 600C

- durata procesului de extracţie 40-50 minute

- numărul treptelor de extracţie să nu fie mai mic de patru

- viteza de spălare a tescovinei într-un strat de circa 150mm, care va fi de 0.001-0.0016m3/s∙m2 şi hidromodul între 0.7-1

- tescovina epuizată trebuie să conţină maximum 0.7% zaharuri, 0.4% alcool şi 0.15% tartraţi

- în cazul tescovinei dulci, sucul de difuziune trebuie imediat prelucrat după una din schemele: precipitare acid tartric-fermentare-distilare sau fermentare-distilare-precipitare acid tartric.

Seminţele în mod obişnuit sunt separate, însă calitatea şi cantitatea uleiului şi a taninului se reduc simţitor.Pentru obţinerea uleiului şi a taninului de calitate se recomandă următoarele procedee:

Separarea seminţelor să se efectueze din tescovina dulce ,proapătă ;

- uscarea seminţelor să se facă la o temperatură maxim 110ºC;

- umiditatea ,pe toată durata conservării,să fie de 11÷12% ;

- condiţii sterile pentru inhibarea dezvoltării baceriilor acetice şi a mucegaiurilor conduce la degradarea substanţelor extractibile;

Pentru obţinerea uleiului alimentar,caracterizat ca ulei dietetic datorită conţinutului ridicat de acizi esenţiali,se aplică schemele cunoscute din industria uleiurilor vegetale; cu următoarele particularităţi: mărunţirea seminţelor să asigure particulei de circa 1 mm , temperatura de extracţie să fie în jur de 35ºC; solventul optim este amestecul benzină de extracţie –acetonă(3:2); decolorarea şi purificarea se fac cu carbune activat adăugat chiar la extracţie(0,25% faţă de măcinătura)pentru a evita oxidarea grăsimilor

Uleiul de seminţe poate fi folosit în :industria de lacuri şi vopsele (ulei semisicativ) parfumerie ; industria farmaceutică şi la fabricarea săpunurilor.

Turtele rezultate după eliminarea solventului sunt supuse extracţiei cu alcool etilic de concentraţie 40-60%vol., la temperatura de 70ºC ,minimum 3 ore.Soluţia taninică se distilă pentru recuperarea alcoolului, se concentrează la consistenţa păstoasă, se usucă şi se macină ,obţinându-se enotanin pulbere. Turtele epuizate în grăsimi şi taninuri sunt supuse prăjirii, mărunţirii şi eliminării fibrelor ,obţinându-se un furaj bogat în proteine (circa26%).

Obţinerea enocolorantului din tescovina de struguri negri se bazează pe solubilitatea substanţelor colorante, în special antocianii, în mediul acid, alcoolic.Pentru extracţia substanţelor colorante se utilizează, de regulă, soluţii sulfitice care conţin 0,2% SO2, având următoarele avantaje: protejează antocianii de oxidare, este ieftin, se elimină uşor din enocolorant, este un aditiv alimentar acceptat de toate legislaţiile ţărilor vinicole Dioxidul de sulf prezintă şi dezavantaje: reclamă instalaţii etanşe ,construite din oţel –inox, iar extractele de antociani sunt în mare măsură impurificate cu substanţe necolorante

Ca materie primă pentru obţinerea enocolorantului se foloseşte tescovina roşie fermentată ,cu un conţinut de minimum de 1,5 g/kg de antociani şi tescovină roşie dulce, obţinută la vinificarea strugurilor negri. Pentru a evita oxidarea şi polimerizarea antocianilor, tescovina trebuie prelucrată imediat după presare, eventual depozitarea să nu depăşească 2 luni, tescovina fiind imersată în soluţie cu concentraţie în SO2 de 0,2%.