Procesul Tehnologic de Prelucrare Culinară a Clătitelor

INTRODUCERE :

Alimentaţia este procesul prin care organismul uman asimilează si utilizează hrana sau substanţele nutritive, precum şi procesul fiziologic prin care omul se hraneşte pentru a face faţă nevoilor fiziologice ale organismului. Deci alimentaţia constituie activitatea de baza a existenţei umane menţinînd viaţa si oferind celulelor energia necesară, pentru ca organele şi ţesuturile să poată întreprinde acţiuni coordonate. Studiul alimentaţiei umane a intrat tîrziu în domeniul preocupărilor ştiinţifice, deşi încă din cele mai vechi timpuri s-au făcut diverse legături între alimentaţie şi patologie. Astfel, Hipocrate stabileşte cu 500 de ani î.e.n. că alimentaţia are un rol deosebit în prevenirea şi tratamentul bolilor, comparînd vechile doctrine provenite din Egipt şi promovate de adepţii lui Pitagora, că hrana “este sursa tuturor relelor”. “Dacă reuşim – spunea Hipocrate – să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentaţie єi exerciţiile fizice, astfel să nu fie nici mai mult nici mai puţin, am reuşi să descoperim mijlocul de întreţinere a sănătăţii”.

Alimentaţia omului reprezintă unul dintre stâlpii fundamentali a construcţiei sale. Sănătatea şi echilibrul fiecăruia, se află în corelaţie directă cu hrana Scopul principal al alimentatiei nu este acela de alungare a senzatiei de foame, ci, in a asigura elementele nutritive esentiale pentru o functionare optima a organismului. În alimentaţia publică pe o scara larga se întribuenţeaza Clatitele.

Clătitele fac parte atît din sortimentul de preparate culinare naţionale, cît şi internaţionale. Prin noţiune, clătita reprezintă o foaie dintr-un anumit aluat, prăjită în tigaie şi umplută cu tocătură.

Clatitele reflecta în general caracteristici ale bucгtariei locale, dar şi obiceiurile locului. Pentru prepararea clătitelor, în majoritatea ţărilor este folosită făina de grîu, însă în Polonia sau Germania se prepară şi clătite din cartofi. De asemenea, în Egipt, Canada sau Statele Unite ale Americii sunt folosite drojdia sau praful de copt, pentru a face clătitele mai pufoase.

în Franţa s-a dezvoltat o adevarată industrie a clătitelor, aici existînd restaurante specializate, unde se pot consuma aceste preparate cu cele mai diverse şi mai sofisticate umpluturi, de la dulceata la fructe de mare. în Canada şi Statele Unite ale Americii, clătitele sunt servite la micul dejun şi pot avea diverse umpluturi. Pentru olandezi, clătitele sunt foarte populare la cină, existînd chiar şi restaurante specializate care le servesc la masa de seară.

Unele feluri sunt coapte crocant şi apoi îmbibate în sosuri de unt, zahăr, suc de citrice şi lichior.

Clătitele ruseşti sunt destul de crocante şi servite cu smîntînă.Tortilla mexicană are umplutura de fasole şi carne şi se serveєte cu sos de tomate.

Una dintre cele mai faimoase reţete de clătite este evident reţeta de Crepes Suzette. Această delicatesă a fost creată din greşeală de Henri Charpentier (1880-1961) în 1895 la cafeneaua Monte Carlo din Paris. Henri pregătea un desert pentru Prinţul din Wales, viitorul prinţ Edward VII al Angliei în timp ce, Henri, pregătea un desert pentru prinţ şi prietenii acestuia, tigaia a luat foc. Deşi era o combinaţie de gusturi, prăjite la un loc, era o delicatesă savurată cu poftă de prinţ.

Clătitele pot fi făcute din faină de grîu, griş, hrişcă, din cartofi, pot fi dulci, sărate, pot fi umplute cu carne, cu ciuperci, cu brоnză, cu gem - de căpşuni, de cireşe, de caise, cu cremă de ciocolată, cremă de vanilie etc. Clătitele mai pot fi umplute şi cu fructe. Cele mai populare sunt bananele, această umplutură fiind preferată de nord-americani. De asemenea, mărul amestecat cu nuci şi scorţişoară poate fi şi el considerat un amestec delicios pentru a umple clătitele.

Pentru o sistematizare a sortimentului de clătite selectat este necesară de o clasificare. Aceaste poate fi realizate după mai multe criterii:

in funcţie de specificul bucătăriei

– naţională

– internaţională

in funcţie de temperatura de sevire

– calde

– reci

in funcţie de specificul preparatelor de umplere

– dulci

– sărate

in funcţie de articolul de faină folosit

– fгină de grîu

– fulgi de ovăz