Producția de Biopesticide

INTRODUCERE

In ultimele 5 decenii oamenii au fost aproape în întregime dependenti de

insecticide organice, sintetice.Agricultura a fost revoluţionată prin folosirea de

substanţe chimice pentru protecţiea culturilor, care a început la sfarsitul anilor 1800 cu introducerea de insecticide arsenice şi amestecuri Bordeau ca fungicid de struguri, şi progresând către compuşi foarte sofisticati disponibile acum.Astăzi, puţine persoane produce mai multe alimente la un cost mai mic decât înainte. Efectul produselor chimice sintetice asupra agriculturii a fost dramatic pentru că agricultura de azi înseamnă utilizarea substanţelor chimice. În ciuda beneficiile imense, ele sunt utilizate în cantităţi în creştere concepute pentru a ucide viaţa organismelor. Cu toate acestea, proprietăţile foarte utile ale acestor produse chimice de-a lungul acţiunii reziduale deşi dau o toxicitate ridicată pentru un spectru larg de organisme au dat naştere la probleme serioase de mediu.Mai mult aparitia si raspandirea cresterii rezistentei in multe specii vector se refera la ingrijorarea poluarii mediului si cresterea costului a noilor insecticide chimice, este evident faptul ca ,controlul asupra daunatorilor nu este in siguranta bazandu-se pe utilizarea substanţelor chimice în monoterapie.

Prin urmare, o atenţie tot mai mare a fost îndreptata asupra duşmanilor naturali, cum ar fi prădători, paraziţi, şi agenţi patogeni. Din păcate, nici unul dintre prădători sau paraziţi nu pot fi produsi în masă şi stocati pentru perioade lungi de timp, din moment ce toţi trebuie să fie crescuti in vivo.

A devenit evident că există o nevoie urgentă de un agent biologic, care posedă proprietăţile unui pesticid chimic extrem de toxice pentru organismul ţintă, care sa poata fi produs în masă pe o scară industrială, care sa aiba un termen de valabilitate lung

şi pot fi transportate în condiţii de siguranţă.

In decursul anilor 70 OMS ( Organizatia Mondiala a Sanatatii) şi alte organizaţii internaţionale iniţiaza studii în existenta agenţilor de control biologic şi dezvoltarea celor noi. Astăzi controlul biologic este în general considerat ca o tehnică de dorit pentru controlul insectelor, datorita unui impact minim asupra mediului şi evitarea problemelor de rezistenţă a vectorilor şi dăunătorilor agricoli.

CONTROLUL BIOLOGIC

Din cele aproape un milion de specii cunoscute de insecte, aproximativ 15.000 specii sunt considerate dăunători şi aproximativ 300 necesită o formă de control. Din fericire, ceI mai multe insecte-daunatori au asociate cu acestea microorganisme patogene . Patologia insectelor și-a avut începutul probabil în secolul XIX cu stimulii lui Basii și Pasteur.O contribuție importantă la controlul microbiologic al insectelor a fost adusă de Mechanikoff în 1879 șii Krassilinikow în 1888, care au fost primii care au atestat că un entomopatogen, o ciuperca Metarrhizium anisopliae, ar putea fi produse în masă și aplicate ca un insecticid microbian pentru a controla cerealele și sfecla de zahăr de dăunători.Controlul insectelor, cu cu bacterii a fost primul încercat de către d'Herelle în de ani după descrierea lui Pasteur a bolilor viermilor de mătase.Controlul aparent nu a fost consecvent și interesul pentru bacteriile

Cu toate acestea, după o perioadă de decalaj de aproape 30 de ani, White şi Dutky a reuşit în 1940 sa demonstreze controlul gândacului japonez prin distribuirea bacteriei Bacillus popilliae-boala laptelui.Acest succes a stimulat investigaţiile asupra bacteriilor si în literatura au inceput sa apara cu privire la eficacitatea tulpinii Bacillus thuringiensis .Intre 1960 şi 1963 s-au eliberat 8 brevete pentru Bacillus thuringiensis . Utilizarea de viruşi in combaterea insectelor-daunatoare au fost stimulate de studiile lui Balch şi Bird în 1944 şi respectiv Steinhaus şi Thompson in 1949. Acest interes are în prezent o renaştere, aşa cum este evidenţiată de înregistrarea recentă a pesticidelor virale în Statele Unite de către Agenţia de Protecţia Mediului (EPA).

Dintre acestea, bacterii, virusuri şi unele ciuperci, datorita eficienţei lor cunoscute şi lipsei de toxicitate sau de patogenitate la „nontarget” animale şi plante, au fost

reproduse ca produse comerciale. Controlul biologic este, în general, utilizarea de catre om a unei organism viu special in controlul unor daunatori. Organismul ales

ar putea fi un pradator, un parazit sau o boala infecţioasa, care ataca insectele dăunătoare.

Metodele biologice de control poate fi utilizat ca parte a unui ansamblu integrat a Programului de management a daunatorilor pentru a reduce riscurile legale, de mediu, si siguranţă publică de chimice. În plus, aceasta poate fi o alternativă mai economică la unele insecticide.

Cateva masuri de control biologic pot efectiv sa previna daune economice si daunele culturilor agricole. Spre deosebire de majoritatea insecticidelor, controalele biologice sunt adesea foarte specifice pentu un parazit particular. Pricolul de impact este foarte mic in calitatile mediului si apei iar aceastea ofera o alternativa mult mai ecologica decat insecticidele chimice. Deasemenea ele ar putea fi utilizate in cazul in care daunatori au dezvoltat rezistenta la pesticidele conventionale. Din pacate cercetarile si dezvoltarile insecticidelor biologice atrag foarte putine suporturi financiare in comparatie cu cea acordata catre descoperirea de pesticide chimice.

Devine clar că o mai mare atenție trebuie acordată secției de biopesticide cu spectrul larg și îmbunătățiri în producția, formarea și aplicarea tehnologiilor. Eforturile trebuie făcute pentru a optimiza impactul acestor agenți prin integrarea lor cu alte strategii de productie a culturilor noi. Utilizarea cu succes a controlului biologic necesita o mai buna intelegere a biologiei atat a daunatorilor si a daunatorilor lor. În aceste cazuri, controlul biologic poate fi mai costisitor decat utilizarea de pesticide. Adesea rezultatele folosirii controlului biologic eficiente si rapide ca la folosirea de pesticide.Cei mai multi dușmani naturali ataca numai anumite tipuri de insecte, spre deosebire de pesticide cu un spectru larg, care poate ucide o gama larga de insecte.