Produse Ecologice

1. Agricultura organicã si producele ecologice.

PRODUSELE ECOLOGICE

Aparitia unor efecte metabolice nedorite induse de dezechilibre alimentare a dus la constientizarea importantei actului de nutritie, ceea ce a implicat fundamentarea comportamentului alimentar pe principii sãnãtoase si a determinat segmente semnificative de consumatori sã se îndrepte spre alimente cât mai pure din punct de vedere biologic, spre asa-numitele produse biologice, care pot avea si denumiri similare: produse ecologice, produse organice, desi existã diferente terminologice între aceste denumiri.

Agricultura biologicã utilizeazã metode specifice, cum ar fi fertilizarea solului cu îngrãsãminte organice, acoperirea solului (pentru asigurarea protectiei împotriva uscãrii), utilizarea de îngrãsãminte naturale minerale (fosfati, praf de rocã, calciu provenit din var, îngrãsãminte din alge marine), rotatia culturilor, efectuarea de arãturi usoare si nu foarte adânci, înlãturarea parazitilor prin mijloace biologice, pentru a evita deteriorarea solului.

În pofida faptului cã agricultura organicã este încã o industrie penurie, importanta sa în sectorul agricol a crescut într-un numãr însemnat de tãri cu un nivel de dezvoltare diferit.În anumite tãri dezvoltate, agricultura organicã reprezintã un segment important al sistemului agro-alimentar (ca de exemplu 10% în Austria sau 7,8% în Elvetia), iar în multe alte state agricultura organicã înregistreazã o crestere de peste 20% anual (de exemplu în S.U.A., Franta, Japonia, Singapore).O parte din tãrile în curs de dezvoltare încadreazã piete mici de produse ecologic pure (Egipt), iar altele au început sã exploreze oportunitãtile de export ce le oferã agricultura organicã (ca de exemplu exporturi de cafea mexicanã sau bumbac din Uganda).

Cererea crescãtoare de consum pentru produsele alimentare si fibrele ecologic pure a creat noi oportunitãti de desfacere pentru fermieri si întreprinzãtori în întreaga lume. Înregistrând un real succes de-a lungul anilor, sectorul privat si-a dezvoltat independent conceptele si pietele pentru produsele ecologic pure.

4 Planul de Actiuni al Summit-ului Alimentar Mondial a apreciat importanta investitiilor în tehnologie, în tehnici fermiere si alte metode durabile, cum ar fi agricultura organicã, acordarea de asistentã în cresterea profitabilitãtii activitãtilor organice, având drept scop reducerea degradãrii mediului înconjurãtor.

Mentiunea "organic" indicã faptul cã produsul oferit a fost fabricat utilizând anumite metode de producere. Astfel, un mãr care a fost crescut utilizând metodele acceptate de producerea organicã, poate fi asemãnãtor cu un mãr crescut prin intermediul metodei clasice de crestere.

Un numãr de tãri si o multitudine de organizatii private de certificare au acordat agriculturii organice diverse definitii. În trecut, acestea difereau într-o mare mãsurã, însã cerintele de consistentã a vânzãtorilor internationali au dus la o uniformitate vãditã. Federatia Internationalã de Promovare a Agriculturii Organice (I.F.O.A.M.), o organizatie non-guvernamentalã de promovare a agriculturii organice, a alcãtuit un numar semnificativ de îndrumare, care sunt utilizate în producerea si procesarea organicã.

Agricultura organicã este una din metodele de abordare a problemei agriculturii durabile si multe din tehnicile utilizate în cadrul acesteia (strângerea internã a recoltei, rotatia culturilor, dubla sãpare, integrarea culturilor cerealiere cu cele animaliere) sunt practicate în diferite sisteme de agriculturã.

Specificul care face ca agricultura organicã sã fie unicã constã în interzicerea majoritãtii investitiilor sintetice si în mandatarea rotatiei culturilor ce "îmbogãteste solul".

6

2. Agricultura organicã (ecologicã) în România.

În ultimul deceniu, populatia României a început sã fie mai preocupatã de calitatea si securitatea alimentelor. Consumatorii doresc sã se asigure de faptul cã alimentele pe care le cumpãrã din magazine sau le consumã în restaurante si fast-food-uri sunt corespunzãtoare din punct de vedere igienic, calitativ si nutritiv si corespund unui anumit standard.

Evenimente precum boala "vacii nebune" sau cele privind dioxina prezentã în alimente au generat stãri de îngrijorare si anxietate privind siguranta produselor agroalimentare. Pe de altã parte, consumatorii sunt interesati de aspecte privind calitatea alimentelor consumate si solicitã informatii despre modul de producere al acestora. Politica privind calitatea produselor agricole si alimentare este o componentã a politicii agroalimentare a Românie, fiind elaboratã de cãtre Ministerul Agriculturii, Pãdurilor si Dezvoltãrii Rurale, sub forma unor reglementãri - hotãrâri si ordonante, norme metodologice si standarde pe produs.

7

3. Contextul actual al elaborãrii politicii calitãtii

produselor agroalimentare

Majoritatea statelor încearcã sã-si construiascã sistemul national de calitate bazat pe întelegerile dintre producãtori si consumatori, fãrã a se recurge la impunerea acestora de cãtre autoritãtile publice, actionând în principal pe cale eticã, prin educatie, dar si pe cale represivã, prin actiuni de sanctionare a abaterilor din sistem. În multe state, reglementãrile privesc introducerea progresului tehnic, a propagandei pentru calitate sau a programelor de sensibilizare a populatiei vis-à-vis de calitate.

Calitatea produselor agricole poate fi mentinutã prin:

- mijloace etice de creare a unui cadru favorabil ideilor despre calitate,

prin intermediul educatiei si al propagandei;

- crearea unor organizatii (fundatii) nationale si zonale de promovare a

calitãtii;