Biscuiți

Introducere

Am ales să analizez situaţia standardizării în domeniul cereale şi produse cerealiere deoarece consider că este un domeniu vast, foarte important pentru noi mai ales pentru consumul propriu.

Calitatea mărfurilor reprezintă gradul în care acestea satisfac nevoile omului. Pentru a prescrie în standarde condiţiile de calitate, este necesar să se stabilească proprietăţile mărfurilor şi nivelul acelor proprietăţi care corespund în cea mai mare măsură cerinţelor omului în acelaşi timp, pentru a comensura proprietăţile mărfurilor, este necesara înscrierea în standarde a metodelor de analiză şi încercări, a regulilor de verificare a calităţii şi de sortare pe calităţi, precum şi condiţiile de menţinere a calităţii din momentul fabricării, până la consumarea produsului.

Standardele definesc un nivel minim de calitate şi permit alegerea obiectivelor şi “transparenţa” produselor. Standardele permit:

-consumatorului să aleagă şi să aibă siguranţă în alimentaţie;

-vânzătorului să stabilească eficienţa vânzărilor (cost, preţ, profit), pe grupe de clienţi şi pe diferitele categorii de produse comercializate;

-cumpărătorului să-şi analizeze cumpărăturile pe categorii de produse şi pe furnizori (preţuri, cheltuieli de aprovizionare, timp etc.);

-cumpărătorilor, vânzătorilor şi puterilor publice să aibă acelaşi limbaj pentru definirea produselor şi practicarea unei politici contractuale pe piaţă.

Modelul alimentaţiei sănătoase a fost sintetizat de către nutriţionisti în forma unei piramide, în care fiecare grupă de alimente îşi regaseşte locul mai spre vârf sau mai la bază, în funcţie de importanţa în alimentaţia oamenilor sănătoşi şi care vor îşi menţină starea de sanatate timp îndelungat. Dacă ne uităm la baza acestei piramide vom descoperi cerealele şi vom constata ca avem nevoie de cantităţi importante din această grupă de alimente pentru a fi sănătoşi şi pentru a preveni bolile. Cu toate acestea, conform studiilor, consumul curent al alimentelor provenite din cereale este mult mai mic decât ar fi necesar.

Din domeniul cerealelor am ales să elaborez un standard îmbunătăţit pentru produsul biscuiţi . Biscuiţii sunt unul din cele mai populare forme de dulciuri sau aperitive, despre care există numeroase păreri şi anumite reţete. Elaborarea acestui standard este necesară datorită faptului ca pe piaţă există numeroase sortimente de biscuiţi ce nu respectă întocmai cerinţele acestuia.

CAPITOLUL I

Prezentarea situaţiei tehnico-economică a domeniului cereale şi produse cerealiere

Cerealele au jucat dintotdeauna un rol deosebit în alimentaţie. Este un lucru binecunoscut că debutul culturilor cerealiere s-a făcut cu peste 10.000 ani în urmă. Actualmente, peste 70% din suprafeţele însămânţate ale lumii sunt consacrate culturilor de cereale. Boabele de cereale au un potenţial tehnologic şi nutritiv ridicat, putând fi prelucrate într-o gamă largă de produse, foarte diversificate: crupe, făină, paste făinoase, produse de panificaţie, produse de patiserie, concentrate alimentare etc. Aceste produse constituie baza alimentaţiei umane, acoperind 40-50% din necesarul energetic zilnic, iar amidonul, principalul lor component chimic, circa 80% din necesarul de glucide. Cerealele prezintă şi avantajul unor producţii mari la hectar şi al posibilităţii de păstrare timp îndelungat.

Producţia mondială de cereale se ridică la peste 2000 mil. tone anual, cei mai mari producători fiind: China, SUA, India, CE, Canada, Federaţia Rusă ş.a.

Cerealele reprezintă o sursă de bază în hrana populaţiei şi a animalelor, fiind răspândite pe o suprafaţă de aproximativ 5,5 milioane hectare, suprafaţă care se reduce treptat. Culturile de bază (grâu şi porumb) ocupă suprafeţe de aproximativ 4,5 milioane hectare din care grâul 2 milioane hectare iar porumbul 2,5 milioane hectare.

În perioada 2000-2007 producţiile înregistrate au fost între 2,8 – 7,5 mil tone la grâu, iar la porumb între 7 şi 14, 7 mil. tone. Variaţia se datorează influenţei factorilor climatici în mod deosebit în anii agricoli 2002-2003 şi 2006-2007.

În condiţiile integrării României în UE şi a organizării comune a pieţei cerealelor politica agricolă a României urmăreşte, în sectorul cerealelor, îndeplinirea următoarelor obiective:

a. asigurarea unui nivel de viata echitabil al agricultorilor :

b. cresterea productivitatii muncii prin introducerea progresului tehnic în agricultura care să asigure folosirea optima a factorilor de productie şi în special a fortei de munca ;

c. stabilizarea pietei;

d. garantarea securitatii aprovizionarii;

e. asigurarea de preturi rezonabile pentru consumatori;

În România în prezent nu există o piaţă a cerealelor care să cuprindă formele existente în cadrul UE, cât şi cele funcţionale pe plan mondial (vânzarea cerealelor prin licitaţie la bursă şi vânzările futures), acest lucru datorându-se inexistenţei unei pieţe organizate. Aceasta are la bază realizarea producţiei agricole într-un număr mare de exploataţii care îşi desfăşoară activitatea independent, deoarece suprafeţele exploatate sunt mici şi necomasate în asociaţii sau alte forme

de organizare colectivă.

Acest lucru a dus în prezent la crearea unei pieţe de samsariat care speculează comercializarea acestor produse în favoarea lor, bazându-se pe forma lor de cumpărare direct din câmp la recoltare şi oferirea unor preţuri care de cele mai multe ori nu acoperă costurile reale ale producţiei.

Această formă de comerţ afectează în mod deosebit starea economică a producătorilor agricoli şi în final duce la falimentarea acestora şi astfel în fiecare an cresc suprafeţele necultivate cu cereale.

Un fenomen care a influenţat negativ piaţa cerealelor, a fost şi este încă reprezentat, în ultimii ani, de creşterea stocurilor la producătorii agricoli. Acest fenomen este evident şi este o consecinţă a preţurilor practicate pe piaţă.

O altă problemă sensibilă cu care se confruntă piaţa cerealelor în România este aceea a repartizării teritoriale a culturilor cerealiere. Dispersia ofertei generează probleme de colectare, de transport şi distribuţie.