Proiect fabrici nutrețuri combinate

1. NUTREŢURILE. PRELUCRAREA NUTRŢURILOR COMBINATE

Nutreţurile sunt toate produsele de origine vegetală, animală, minerală şi de sinteză care folosite în hrana animalelor, determină asigurarea funcţiilor vitale şi punerea în valoare a potenţialului productiv al acestora.

În funcţie de caracteristici şi de provenienţă, nutreţurile se clasifica astfel:

• nutreţuri fibroase (făinuri, făina de fân, granule şi brichete din plante verzi deshidratate);

• nutreţuri suculente (nutreţuri verzi, nutrţuri însilozate, semisiloz, rădăcinoase, tuberculifere, bostanoase, resturi culinare);

• nutreţuri grosiere (paie de cereale, coceni si ciocălăi de porumb, plevuri, vreji de cartofi);

• nutreţuri concentrate (cereale boabe, cencentrate industrializate, făinuri proteice de origin vegetală şi animală, spărturi de cereale);

• substanţe energetice (grăsimi vegetale şi animale de uz furajer, zahăr furajer, glucoză, amidon, melasă);

• substanţe minerale;

• aditivi furajeri (vitamine, aminoacizi, antibiotice furajere, substanţe enzimatice, coloranţi, antioxidanţi);

• preparatele furajere (nutreţuri combinate, substituenţi, etc);

Înainte de administrarea în hrana animalelor, majoritatea nutreţurilor trebuie să fie supuse unor procedee de preparare prin care: se îmbunătăţesc însuşirilegustative sporind comestibilitatea (cu 25 - 50%); se reduce energia cheltuită pentru masticaţie; sporeşte digestibilitatea substanţelor nutritive (uneori până la 100%); sporeşte valoarea nutritivă (cu 5-35%); creşte conţinutul în proteine valoroase, în vitamine şi altesubstanţe biologic active (cu 30 – 100%); creşte nivelul proteic al grosierelor şi tăiţeilor de sfeclă prin adaos de uree sau amoniac; se echilibrează nutreţurile în factori nutritivi prin amestecarea mai multor componente; se lărgeşte baza furajeră prin valorificarea ca nutreţuri a unor produse secundare, chiar şi a dejecţiilor de animale; se asigură o mai uşoară manipulare şi reducere a risipei.

1.1. Materii prime necesare preparării nutreţurilor combinate

1.1.1 Consideraţii generale

La prelucrarea nutreţurilor combinate se folosesc peste 390 de materii prime. Sortimentul de nutreţuri şi ponderea acestora în structura generală a nutreţurilor combinate, variază de la o ţară la alta. Valoarea nutritivă a uneia şi aceleaşi materii prime variază de la o ţară la alta în funcţie de soi, sol, climă, tehnologie de cultură şi conservare.

Nutreţurile folosite pot fi: energetice, proteice, bogate în aminoacizi, minerale, etc

1.1.2. Materii prime energetice

Principalele nutreţuri energetice sunt: porumbul, orzul, ovăzul, grâul, sorgul la care se adaugă ocazional melasă, tăiţeii de sfeclă, grăsimile tehnice şi zahărul.

Seminţele de cereale au un conţinut mare de glucide (amidon), moderat de proteine, mic de grăsimi şi foarte mic de substanţe minerale (din care fosforul ocupă 50%). Vitaminele sunt reprezentate prin cele din complexul B, E, iar în cazul porumbului şi prin provitamina A.