Cuprins
- INTRODUCERE
- Capitolul 1. Descrierea produsului
- 1.1 Proprietăţi chimice ale seminţelor oleaginoase
- 1.2 Proprietăţi fizice ale uleiului de floarea soarelui
- 1.3 Proprietăţi organoleptice
- 1.4 Alte tipuri de proprietăţi
- 1.5 Caracteristicile calitative ale seminţelor de floarea soarelui
- destinate industrializării
- 1.6 Utilizarea uleiului de floarea soarelui
- Capitolul 2. Descrierea procesului tehnologic
- Capitolul 3. Identificarea pericolelor potenţiale
- 3.1 Riscurile fizice şi măsurile de prevenire a acestora
- 3.2 Riscurile chimice şi măsurile de prevenire a acestora
- 3.3 Riscurile biologice şi măsurile de prevenire a acestora
- 3.4 Analiza şi evaluarea riscurilor
- Capitolul 4. Determinarea punctelor critice de control
- 4.1 Stabilirea punctelor critice de control
- 4.2 Arborele de decizie pentru identificarea PCC-urilor pe fluxul
- tehnologic
- 4.3 Arborele de decizie pentru identificarea microorganismelor
- periculoase
- Capitolul 5. Elaborarea planului HACCP
- 5.1 Etape, pericole şi limite critice
- 5.2 Proceduri de monitorizare
- 5.3 Stabilirea acţiunilor corective
- 5.4 Stabilirea documentaţiei, înregistrărilor şi responsabilităţilor
- Capitolul 6. Concluzii şi aprecieri proprii
- Bibliografie
Extras din proiect
INTRODUCERE
Din momentul in care omul a aparut pe pămant si până astazi produsele au provenit de la plante care au asigurat baza alimentaţiei sale. Aceasta a facut ca să se dezvolte continuu curiozitatea si dorniţa de a cunoaştea structura, compozitia chimică si ecologia diferitelor specii pentru a le cultiva si a exploata cat mai eficient.
Astfel de la utilizarea empirica a plantelor in antichitate, s-a ajuns ca in lumea contemporană să fie cunoscute numeroase specii cu un conţinut important de substanţe organice si minerale care care asigură nu doar nevoile alimentare ale omului şi animalelor ci si cele de obţinere a unor substanţe.
O parte insemnată a potenţialului energetic al plantelor este inmaganizată in substanţele grase, indeosebi in uleiurile vegetale. Acestea se extrag, cum se ştie, pentru a fi utilizate in diferite scopuri : alimentare, industriale, farmaceutice.
Bioproductia de ulei aparţine, preponderent, plantelor oleaginoase.
Speciile de plante oleaginoase care cresc in zona temperată au un randament la producţia de ulei mult mai redus ( cca. 1,7 tone/ha la floarea soarelui).Alaturi de producţia de ulei din plantele de cultură, trebuie sa ţinem cont ca, reziduurile de la procesarea seminţelor se constituie intr-o sursă, extrem de importantă, de nutreţuri animale.
In ţara noastră, in ultimul deceniu a crescut din nou interesul, atât pentru cultivarea plantelor oleaginoase, cât si pentru imbunătăţirea şi dezvoltarea procedeelor de obţinere a uleiului. La ora actuală există mai mulţi producători care folosesc prese de extracţie de capacitate redusa, ăstazi mai mult ca oricând, produsele vegetale sunt folosite in toate domeniile vieţii. Plantele oferă populaţiei umane nenumărate materii prime de la care , prin procesare industrială, se obţin uleiuri si grăsimi comestibile, medicinale sau industriale. Plantele ca sursă de uleiuri si grăsimi vegetale, au o mare pondere in alimentaţia şi nutriţia omului.
Aprecierea materiilor prime vegetale sub raportul cantitate/ calitate ( cu toate că ar trebui sa fie o conduită civică absolut necesară din partea fiecărui producător) reprezintă o activitate complexă şi responsabilă intrucât direct, sau indirect , ele se găsesc in alimentaţia si implicit in sănătatea omului.
Uleiurile şi grăsimile vegetale se găsesc în natură în ţesutul plantelor, fiind concentrat în seminţe, în pulpă, în sâmburele fructelor, în tuberculi sau în germeni. Pentru ţara noastră principala materie primă o reprezintă plantele oleaginoase producătoare de seminţe.
Seminţele separate de planta mamă reprezintă germenele unei viitoare plante. În timpul formării şi maturizării seminţelor oleaginoase, în celule are loc o acumulare de substanţe oleaginoase (grăsimi, albumine, hidranţi de carbon), care au rolul de a asigura germenului funcţiile vitale, până când acesta devine capabil să-şi asigure singur hrana minerală din sol şi aer.
Prezenţa acestor substanţe hrănitoare, determină valoarea seminţelor oleaginoase ca materii prime pentru obţinerea uleiului vegetal.
Conţinutul de materie grasă în aceste părţi ale plantei este foarte variabil. La plantele cultivate pentru producţia de uleiuri vegetale, conţinutul de ulei în seminţe, fructe şi tuberculi, variază între 18 şi 60%.
Dintre plantele oleaginoase în care uleiul este concentrat în seminţe amintim: floarea soarelui, soia, rapiţa; ca plante producătoare de fructe oleaginoase: măslinul, cocotierul, palmierul; tuberculi oleaginoşi produc arahidele, iar germeni oleaginoşi conţine porumbul.
Ca materii prime în întreprinderile de ulei din România se folosesc seminţele plantelor oleaginoase şi germenii de porumb (deşeuri oleaginoase).
SCURT ISTORIC
Floarea soarelui este cunoscuta de mult timp pentru beneficiile oferite atunci cand este consumata ca produs alimentar, terapeutic si cosmetic.
Floarea soarelui (Helianthus anuus) face parte din familia de plante Asteraceae si din punct de vedere botanic este inrudita cu crizantema, gerbera, galbenelele si dalia.
Floarea soarelui este o planta anuala ce are nevoie de mult soare pentru a se dezvolta armonios. Numele latin deriva din cuvintele grecesti 'Helios' - soare si 'anthos' - floare, desi aceasta planta este nativa din America de Sud.
Culturile Aztec si Inka au crezut in antichitate ca floarea-soarelui reprezenta soarele si in consecinta, au ajuns sa o adore.
Planta a fost adusa in Europa de exploratorii spanioli in secolul al XVI-lea si de aici s-a raspandit in Rusia. Astazi ea este o priveliste comuna in lumea intreaga fiind cultivata in Franta, Spania, Italia, SUA, Rusia, Argentina, India si Europa de Est.
Semintele de floarea-soarelui au fost o sursa principala de hrana pentru culturile antice din America de Sud.
Nativii indieni si americani folosit radacina plantei pentru a trata intepaturile veninoase ale serpilor, iar uleiul de floarea-soarelui a fost intrebuintat ca balsam pentru par. Floarea si frunzele au fost utilizate pentru tratarea unor boli precum bronsita si reumatismul.
Uleiul extras din floarea-soarelui are proprietati terapeutice care pot fi intrebuintate in tratarea sinuzitelor, hemoroizilor si bolilor de piele. Acesta poate fi combinat si cu alte uleiuri terapeutice pentru un efect sinergic sporit si mai poate fi utilizat ca ulei de baza in amestecurile folosite in aromoterapie. Uleiul de floarea soarelui contine vitamina A, D, calciu si fier.
Semintele de floarea soarelui intra in categoria alimentelor sanatoase. Ele contin un complex bogat de vitamine precum D, E, B, niacina (vitamina B3, numita si vitamina PP), seleniu, magneziu, mangan, fosfor, acid folic si proteine.
De asemenea semintele de floarea soarelui sunt o excelenta sursa de vitamina E, un antioxidant care neutralizeaza radicalii liberi din organism si poate juca un rol semnificativ in conditiile in care inflamatiile radicalilor liberi co-exista. Vitamina E reduce si simptomele poliartritei reumatoide, astmului bronsic, osteoartritei si cancerului de colon.
Seleniul este un mineral esential pentru o stare buna de sanatate. El repara celulele.
Magneziul calmeaza nervii si reduce tensiunea arteriala mare, reduce riscul deaccident vascular cerebral si de atac de cord; previne migrenele si este necesar pentru sanatatea oaselor si muschilor.
Semintele de floarea soarelui mai contin: fitosteroli (sunt compusi din plante despre care se crede ca scad nivelul de colesterol din sange) si fitochimicale (ofera protectie impotriva cancerului).
Aceasta planta a fost utilizata de peste 5000 de ani de americanii nativi care au folosit semintele ca produs alimentar si sursa de petrol, iar florile, radacinile si tulpinile in scopuri diverse, inclusiv ca pigment colorant.
Floarea soarelui este un simbol al culturii; ea este emblema statului Kansas (stat situat in Vestul Statelor Unite). A fost adesea folosita ca simbol al ideologiei verzi si este subiectul unei serii de picturi faimoase ale lui Vincent van Gogh, picturi ce intruchipeaza natura statica
CAPITOLUL I
DESCRIEREA PRODUSULUI
Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o plantă uleioasă de mare importanţă economică şi alimentară.
Prin conţinutul seminţelor în substanţe grase (33-56 %) şi calitatea deosebită a uleiului rezultat în extracţie, planta reprezintă una dintre principalele surse de grăsimi vegetale, utilizate în alimentaţia omenirii, respectiv cea mai importantă sursă de ulei pentru România.
Ca sursă de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupă locul al patrulea, după soia, palmier şi rapiţă.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Proiect Procesarea Uleiului.doc