Proiect Ulei de Floarea Soarelui

Floarea soarelui (Helianthus annuus) este o plantă anuală din familia Asteraceae, Este o planta erbacee anuala, originara din America de Nord si adusa in Europa in secolul XVI. Este cunoscuta in special pentru larga sa utilizare alimentara, dar si pentru recenta ei dezvoltare ca floare de ornament. Inflorescenta ei importanta, galbe-aurie, prezinta acea particularitate unica de a fi mereu orientata spre soare, urmarindu-i traiectoria pe tot parcursul zilei, ceea ce i-a conferit si denumirea.

Varietatile oleaginoasei plante au dimansiuni impunatoare, cu tulpini inalte pana la 2 metri (uneori atingand si 5 metri) si flori cu diametru de 25-50 cm. Varietatile de gradina se mentin intre 80-90 cm inaltime, amintind aici si de varietatile pitice, care ajung doar la 30-40 cm.

Au tulpini drepte, carnoase, aspre si rigide, cu frunze mari si late, cu petiol alungit. in plina vara, in varful tulpinii, se dezvolta o floare cu petale galben-aurii. Spre sfarsitul verii florile lasa loc fructelor, acele seminte bine-cunoscute care se consuma atat in stare naturala, cat si sub forma de ulei. Semintele de floarea-soarelui contin 28-48% substante grase din care se extrage uleiul comestibil. Chiar si produsul secundar obtinut la extragerea uleiului (turtele), este utilizat ca excelent furaj.

Expunerea. Floarea-soarelui se planteaza in locuri aflate in plin soare. Poate sa se dezvolte si la umbra partiala, cu conditia sa se bucure de expunere la razele solare de cel putin 5-6 ore pe zi. Aceste plante se dezvolta cel mai bine in zonele cu veri mai calde.

Udatul plantei. Speciile de gradina se dezvolta normal daca sunt udate cu regularitate, lasand insa sa se usuce bine pamantul intre o umezire si alta. Poate suporta fara probleme perioade de seceta, chiar prelungita.

Terenul. Floarea-soarelui creste fara probleme in orice fel de teren. Pentru a se obtine flori rezistente si fumos dezvoltate este bine ca pamantul rezervat plantei sa fie lucrat in profunzime, adaugand o buna cantitate de imgrasamant organic sau de fertilizant cu cedare lenta. Aceste plante anuale dezvolta o structura de radacini de dimensiuni remarcabile, motiv pentru care se recomanda ca floarea-soarelui sa nu fie cultivata in vase.

Inmultirea: se produce prin seminte. Se seamana in pat cald in februarie-martie sau direct in pamant in aprilie-mai. Semintele recoltate din florile din anul precedent nu intotdeauna produc plante cu caracteristici identice cu cele ale plantei mame.

Paraziti si boli: in mod ocazional pot sa apara paduchi-de-frunze, ce se localizeaza sub si in partea interioara a inflorescentei.

Seminţele sunt bogate în ulei, conţinând, fără coaja fructului, circa 55% ulei comestibil şi cu întrebuinţare industrială, de exemplu, la fabricarea săpunului. Turtele rămase ca reziduuri de la extragerea uleiului alcătuiesc un nutreţ concentrat, bogat în proteine brute şi digestibile