Proiectarea unei secții de producere caș de oaie

MEMORIU JUSTIFICATIV

Oaia străveche, denumită de specialisti ovis vignei, este strămoasa tuturor raselor de oi din Europa.

Se consideră că din această oaie străveche s-a format oaia scito-dacică, în anii 500-400 înainte de Hristos. Însă nu se exclude posibilitatea ca oaia scito-dacică să fi fost de fapt o subpopulaţie balcanică a oii arkar, adică o rasă ce s-a format în neolitic, în spatiul carpato-pontic.

Proiectul prezintă tehnologia de obţinere a caşului preparat din lapte de oaie,secția de producție avand o capacitate de procesare de 600l/h.

Proiectaul este structurat pe mai multe capitole unde este descrisă tehnologia de obținere a cașului de oaie incepând de la receptia laptelui până la obținerea produsului finit.

Capitolul I prezintă speciile si rasele de animale cu caracteristici pentru fiecare rasă in parte.

In capitolul al II-lea sunt prezentate caracteristicile materei prime nesupuse procesarii,defectele care pot sa apară la lapte si caracteristicile fizico-chimice ale laptelui de oaie.

Capitolul III descrie tehnologia de receptie si procesare specifica a laptelui,este prezentată atât receptia cantitativă cât si cea calitativă a laptelui

Tehnologia de fabricare a casului constă în următoarele operaţii tehnologice: recepţia calitativă şi cantitativă a laptelui, filtrarea şi curăţirea laptelui, pregătirea pentru închegare, închegarea laptelui, prelucrarea coagului în vană de închegare, presarea caşului pe crintă, maturarea caşului, tăierea caşului în felii,zvântarea caşului,maturarea şi depozitarea acestia.

In capitolul IV sunt prezentate utilajele folosite in prelucrarea laptelui si caracterisici tehnice pentru fiecare in parte.Alegerea variantei optime.

Capitolul V prezintă normele de protectia muncii,PSI si igiena ce trebuiesc respectate intr-o unitate de procesarea laptelui.

In capitolul VI este descris amplasamentul si planul general al sectiei de productie si desenul de proiectare al acesteia reprezentat la scară.

INTRODUCERE

GENERALITATI

Producția de lapte

Depinde de un complex de factori și condiții privind atît animalul (rasa, dezvoltarea corporală, tipul de constituție și de metabolism, capacitatea funcțională a organelor și aparatelor interne, dezvoltarea și structura glandei mamare etc), cat și a condițiilor de viață ale acestora (hrana, întreținere, condiții de adăpost, calitate a mediului înconjurator etc).

Factori genetici

Calitățile individuale și aptitudinile productive ale unui animal depind în primul rînd de rasa căreia îi aparține. În condiții identice de alimentație și îngrijire, animalele din aceeași rasă nu secretă cantități identice de lapte, avînd aceeași compoziție chimică. Aptitudinile de a produce o cantitate mai mare de lapte sau un lapte cu un conținut mai mare de grăsime, sunt caractere individuale care se transmit ereditar.

Perioada de lactație

Activitatea glandei lactogene este ciclică. La începutul perioadei de lactație, activitatea glandei mamare este intensă, apoi cu trecerea timpului scade treptat. Cea mai mare cantitate de lapte se obține în primele 5-6 luni după fătare, după care producția de lapte scade.

Durata repaosului mamar

S-a constatat că la animalele la care perioadele de lactație se unesc, producția de lapte este mai mică, în comparație cu animalele care beneficiază de o perioadă de timp în care nu sunt mulse. Durata acestei perioade trebuie să fie cuprinsă între 45-60 zile.

Vîrsta animalului

Producția de lapte variază cu vîrsta animalului. Ea reprezintă la prima lactație 60-70% din producția de lapte a vacilor adulte, iar la a doua lactație 70-80%. După a opta perioada de lactație producția de lapte începe să scadă. Compoziția laptelui se modifică în timp ce animalul producător de lapte îmbătrînește. Cantitatea de substanță uscată negrasă și cantitatea de grăsime scad treptat, iar conținutul de săruri minerale crește, laptele căpătînd un gust din ce în ce mai sărat.

Frecvența mulsului

Operația de mulgere se realizează de 2-3 ori pe zi. Este necesar ca mulgerea să se faca complet, laptele de la sfîrșit fiind cel mai gras. Dacă mulgerea este incompletă, are loc un fenomen de reținere a laptelui caracterizat printr-o scădere a producției (chiar dacă mulgerea devine normală) și se constată modificari în compoziția laptelui: apare gustul sărat și se reduce cantitatea de grăsime și substanță uscată.

Hrana și regimul de hrănire

În tabelul 1 este prezentată influența unor nutrețuri folosite frecvent în hrana animalelor din gospodăriile individuale asupra producției de lapte și asupra conținutului de grăsime. Trebuie menționat faptul că digestibilitatea și valoarea nutritivă a acestor amestecuri pot fi sporite printr-o prelucrare prealabilă (tocare, saramurare, opărire, fermentare etc.) și tratarea lor în amestec cu melasa. Chiar și făinurile de leguminoase își îmbogățesc mult valoarea nutritivă dacă suferă aceste prelucrări prealabile. În afara hranei, un rol important asupra cantității și calității laptelui secretat îl au cantitatea și calitatea apei consumate de animal precum și numărul de adăpări pe zi. În condițiile furajării normale, o vacă are nevoie de 2,5-3 l de apă pentru fiecare litru de lapte produs.