Proiectarea unui tocător de nutrețuri

1. STUDIUL MATERIALELOR SUPUSE PRELUCRARII

Materialele supuse prelucrarii sunt : plante radacinoase. In grupa acestor plante se incadreaza:

• Sfecla furajera;

• Sfecla de zahar;

• Morcovul furajer;

• Gulia furajera.

Ele au ca produs principal partea subterana sub forma de radacini tuberizate. Pentru ca produsul principal se formeaza in sol, ele sunt plante pretentioase fata de conditiile de crestere.

Plantele radacinoase dau productii mari, din aceasta cauza se cultiva pe soluri fertile.

Produsul principal al radacinoaselor, fiind bogat in apa 75-85%, face parte din nutreturile suculente. Datorita continutului ridicat de hidrati de carbon (zahar) ele au o mare importanta ca planta de nutret.

1.1. SFECLA FURAJERA

1.1.1. Importanta ca planta furajera

Sfecla furajera ocupa in agricultura mondiala o suprafata de circa 2000000 ha. In tara noastra suprafetele cultivate sunt de circa 110000 ha.

Sfecla furajera are un continut scazut de celuloza si foarte ridicat de zaharuri solubile (peste 60-70% din substantele extractive neazotate). Poseda un grad ridicat de digestibilitate.

Sfecla furajera este un nutret energetic neegalat de nici o alta planta furajera (1 kg s.u. echivaleaza cu aproape o unitate nutritiva). Ea este bogata in substante nutritive. Radacinile se folosesc in stare proaspata sau se insilozeaza si se utilizeaza pe timp de iarna sub forma tocata in amestecuri cu alte nutreturi.

De la sfecla care se insilozeaza se pot folosii si frunzele care se separa de radacina in timpul recoltarii si se insilozeaza separat.

1.1.2. Sistematica

Sfecla furajera (Beta vulgaris L.s.s.p. clasa DB) face parte ca si sfecla de zahar din familia CHENGADIACEAE. Poseda numeroase soiuri, care se deosebesc intre ele dupa :

• Procentul in substanta uscata;

• Continut de zahar;

• Forma radacinii;

• Culoare, etc.

Dupa continutul de substanta uscata , soiurile de sfecla furajera se grupeaza in trei categorii astfel:

1) Soiuri concentrate (semizaharate), care contin 12-14% substanta uscata, din care 9-10% zahar. Soiurile ce fac parte din aceasta categorie dau productii mijlocii si se pastreaza foarte bine peste iarna. Au radacinile de forma conica sau ovala si se formeaza mai mult in sol.

2) Soiuri intermediare care contin 10-12% substanta uscata din care 7-8% zahar. Dau productii mari de radacini, insa datorita continutului mai scazut in substanta uscata produc cantitati mai mici de unitati nutritive la hectar. Se pastreaza ceva mai greu peste iarna datorita continutului ridicat de apa pe care il contin.

3) Soiuri apoase care au 7-8% substanta uscata din care 3-6% zahar. Au radacinile de forma sferica sau cilindrica, care cresc mai mult la suprafata solului.

Soiurile de sfecla furajera pot fi clasificate dupa forma radacinii, care poate fi:

-conica;

-conica-ovala;

-cilindrica-sferica;

-semiglobunoasa sau ovala.

In cultura se folosesc soiurile poliploide care sunt plurigerme. Dintre soiurile monogerme se cultiva soiul monoval.

1.1.3. Compozitia chimica a radacinilor de sfecla furajera (% din substanta uscata)

Tabelul 1.1

Felul nutretului Substanta uscata Substante neextractive neazotate [%] Proteina bruta

[%] Celuloza bruta

[%] Cenusa

[%] Grasime bruta

[%]

Radacini 8-14 8.53-10.76 1.54-1.62 1.46 1 0.18

Frunze 11 4.6 2.4 1.6 2 0.40

1.1.4. Productia recoltarea si pastrarea

Productia de radacini este de 40-70 t/ha, iar cea de frunze de 4-8 t/ha. In conditii favorabile se obtin productii de peste 100 t/ha.

Sfecla furajera se recolteaza incepand cu luna august si pana toamna tarziu. Inainte de insilozare se indeparteaza frunzele, care se furajeaza proaspete sau se insilozeaza cel mai adesea in amestec cu alte furaje. In cazul in care se furajeaza in stare proaspata, frunzele nu se mai detaseaza.

Radacinile se pastreaza peste iarna in gramezi acoperite cu pamant la suprafata sau se insilozeaza. Sfecla poate fi insilozata timpuriu incepand cu a doua parte a lunii august. In acest caz se realizeaza circa 70-75% din productia de radacini. Diferenta se realizeaza prin reducerea cheltuielilor de transport.

1.2. Sfecla de zahar (Beta vulgaris L.)

1.2.1. Importanta ca planta de nutret

- se consuma radacinile impreuna cu frunzele si coletele;

- radacinile se pot utiliza in stare cruda, proaspete sau sub forma de nutret murat in hrana vacilor de lapte si a porcilor;

- radacina reprezinta un nutret suculent avand circa 75% apa;

- substanta uscata din radacina este alcatuita in cea mai mare parte de extractive neazotate, predominand glucidele. Contine si cantitati mici de proteine (1.3-2%), celuloza, cenusa, etc.

- produsele secundare rezultate de la industrializarea sfeclei pentru zahar se folosesc in hrana animalelor : melasa si borhotul sau taiteii de sfecla de zahar. Melasa se utilizeaza mai mult in hrana bovinelor la ingrasat, a vacilor de lapte. Productia de melasa reprezinta 4-5% din greutatea radacinilor prelucrate;

- taiteii si borhotul se folosesc sub forma proaspata sau ca nutret murat;

- frunzele si coletele sunt utilizate in hrana animalelor reprezentand pana la 60% din greutatea radacinilor continand 11-20% substanta uscata alcatuita in cea mai mare parte din extractive neazotate (70%) si proteine (2-3%);

- frunzele si coletele se folosesc proaspete sau se insilozeaza in amestec cu alte nutreturi.

Sfecla de zahar utilizata nerational in hrana animalelor poate sa provoace intoxicatii datorate in primul rand formarii si acumularii nitritilor, care iau nastere prin reducerea nitratilor sub actiunea bacteriilor denitrificate, a mucegaiurilor, ingheturilor si dezgheturilor.

Sfecla de zahar este mai toxica decat cea furajera cazuri mai frecvente intalnindu-se la rumegatoare si porcine.

Frunzele de sfecla contin in jur de 2-7% acid oxalic cu aproximativ 10-20 ori mai mult decat granineele si leguminoasele. Totodata in frunze si colete se gasesc compusi toxici care provoaca indigestii si purgatii. Datorita continutului ridicat in acid oxalic acesta fixeaza calciul din organism fomand azotatul de calciu si provocan dipocalcemia la animale.