Promovarea și organizarea producției culinare în cadrul Restaurantului Nord - Ploiești

ARGUMENT

“A manca cu placere este un semn de sanatate,

A manca de placere este o greseala”

Prezenta pe piata a unor produse alimentare foarte variate mareste tentatia, iar odata cu aceasta si posibilitatea de dereglare sensorial – afectiva a gustului si placerii de a manca.

Multiplicate prin creativitatea omului, sursele de alimente au devanit din ce in ce mai variate. Cu toate aceste cuceriri, omul epocii contemporane este departe de a fi rezplvat problemele de alimentatie.

Daca la baza comportamentului fata de problemele alimentare “ce mancam”,”cat mancam”,”cand mancam” stau elemente sensorial- affective, castigate in cea mai mare parte den axperiata si obiceiuri, ele pot fi educate, prima etepa a educatiei fiind cunoasterea.

Alimentatia poate si trebuie sa fie principalul factor de mentinere si intretinere a sanatatii.

Mancam ca sa traim sanatosi.

Alimentatia este legata de o gama complexa de senzatiisi impresii in legatura cu actul de a manca. Ele sunt generate de reflexe innascute, dar mai ales dobandite:

- placerea de a manca, obiceiurile alimentare, asocierea ingerarii de alimente

cu alte senzatii (odihna, companie agreabila etc.)

Omul nu se hraneste, omul mananca.

Completata prin traditie si experienta personala, aceasta participare constituie factorul

fundamental fata de atitudinea sa in modulde a se alimenta.

Consumul alimentar depinde de factori biologici, varsta, sex, activitate profesionala

depusa, clima, dar si de nivelul dezvoltarii economice, sociale, culturale a societatii.

Activitatea de alimentatie publica presupune nu numai satisfacerea dorintelor de ordin subiectiv, a placerii cauzate de consumul preparatelor culinare, dar si asigurarea pentru consumatori a necesarului fiziologic de substante nutritive (glucide, lipide, substante proteice, vitamine si minerale ) si a inocuitatii alimentelor si preparatelor culinare.

Bucataria romaneasca este apreciata astazi ca una din cele mai bogate bucatarii, atat pentru varietatea preparatelor cat mai ales pentru gustul rafinat si placut.

Tehnologia culinara studiaza procesele de preparare, acordand atentie deosebita economiei de materii prime, alegerii metodelor de gastrotehnie prin care sa se evite pierderile de substante nutritive precum si alegerea ustensilelor si a utilajelor necesare.

O deosebita importanta se acorda pregatirii alimentelor in conditii igienice.

Tehnologia culinara se ocupa cu studiul materiilor prime alimentare, prelucrarea lor pentru obtinerea preparatelor culinare si servirea acestora de catre consumatori.

Intre obiectul tehnologiei culinare si chimia alimentara, biochimie, igiena si microbiologie exista o stransa legatura care ajuta la corelarea cunostintelor teoretice cu aplicatii practice.Astfel, cunoscand proprietatile componentelor chimice si modificarile lor in timpul prelucrarii, se pot aplica tratamente fizice si termice corespunzatoare.

Alimentatia publica este orientate in directia pregatirii unor preparate si semipreparate culinare care eu ca scop :

-reducerea timpului necesar pregatirii meselor ;

-realizarea unor produse cu valoare nutritive ridicate si prezentate intr-o forma cat mai atragatoare;

-prezentarea unei game sortimentale diverse de preparate culinare;

-posibilitati de valorificare superioara a produselor agroalimentare.

Cunoscand cerintele nutritionale ale organismului, se pot stabili meniuri care sa cuprinda alimente din toate grupele, in proportii echilibrate.

În funcţie de aşezarea geografică, de condiţiile de climă şi de ocupaţiilor

locuitorilor unei tări, putem vorbi de o bucătărie tradiţională specifică. Astfe, ţara noastră, cu o climă temperat – continentală, cu un relief dersificat (câmpii, dealuri, podişuri, munţii) străbătută de râuri, cu ieşire la Marea Neagră şi cu o Deltă a fluviului Dunărea, are o gastronomie bogată şi variată.

In afara “stiintei” aprovizionarii, care presupune o riguroasa selectie a ingredientelor si cunoasterea calitatilor nutritive, in special ale acestora, artista creatoare a bucatelor trebuie sa desfasoare o serie de procedee pentru preparare, dar si un ritual artistic.

De ce n-am face, deci, o legatuara directa intre plastica si prezentarea atragatoare a unor preparate – mai ales din sferapreparatelor culinare.

Sau, de ce n-am apropia arta decorativa de fantezia ornarii platourilor care deschid apetitul, precum si a celor care inchid, intr-un ,ultim act “scena”mesei, la al carei veritabil spectacol au participat artista gospodina si spectatorii sai – comeseni?! Sau, de ce n-am acorda o medalie de aur artistei creatoare care, manuind cu atentie si calm dozele de coloranti, “tapiseaza” primaveri proaspete pe glazurile prajiturilor si a torturilor sau, urmarind procesul de coagulare a aspicului, reconstitue penajul fantastic al unui fazan facandu-l placut ochiului si, mai ales, comestibil?!

Si iata-ne legand – inca mai firesc – arta si chimia.

Intr-adevar, prepararea bucatelor este o chimie alimentara in cel mai pur inteles, iar bucataria – laboratorul sau.

...A cui sa fie vina de a descoperi frumusetea desenelor lupestre fara sa fi incercat sa ne dezvaluie si tainele bucatariei timpurilor apuse?...

...A cui sa fie vina de a organizat colocvii si congrese stiintifice sau pur artistice, oferind artei culinare prea putine manifestari...oficiale? bineinteles a cercetatorului, atent asupra domeniului sau; dar acelasi cercetator a adresat – chiar si in trecat – cuvinte de lauda meselor festive sau cotidiene, deci creatorului artist, slujitor al artei culinare!...

Traditionala prin etnic, imprumutata si revalorizata prin adaptare, arta culinara are un limbaj egal original si general, pentru ca schimbul de retete se face..fara acorduri oficiale, iar performantele trec peste meridiane si paralele fara sa beneficieze de titluri de glorie.

Putine bucate au nume de rezonanta amintind de Bechamel, Joffre, Mazagran, Parmentier, Chateaubriand, Roquefort,Camembert, dar acestea stau in aceeasi prima linie a “ostilor de hrana cu “poale-n brau” si “ placintele”, cu “mamaliguta” si “sarmalele”, cu pretiosul “cocktail”sau obisnuitul compot”... acestea toate circula mai intens decat MaYa si Altamira, Prado sau Brukhental, pentru ca inaintea tuturor sae afla hrana ca notiune materiala indispensabila individului si, in consecinta, societatii.

Cap. I Prezentarea generală a unităţii de alimentaţie

1.1 Scurt istoric

Hotelul este situat în municipiul Ploiesti, orasul de resedinta al judetului Prahova si important nod rutier si feroviar pe harta României.

PLOIESTI - Situat in inima Munteniei, la 60 de kilometri de Bucuresti, la rascruce de drumuri catre alte regiuni românesti : Transilvania, Moldova, Dobrogea, Oltenia , Nord Hotel Ploiesti poate fi o gazda deosebita pentru un popas placut si totodata un punct de plecare pentru vizitarea unor locasuri de istorie si cultura.