Raport de expertiză al smântânii

Cuvântul expertiză vine din latinescul experior, semnificând cercetarea unei probleme de către o persoană specializată, care dispune de toate informațiile necesare, astfel încât să poată rezolva cazul atât în fața unor organe judiciare cât și în fața partenerilor unui contract.

În orice domeniu, expertul va prezenta opinia sa în vederea ajutării organului judiciar sau partenerilor pentru a-și forma o opinie proprie in vederea luării unei hotărâri juste. Organul judiciar nu este obligat sa își întemeieze decizia doar pe baza opiniei expertului.

Există clasificări ale expertizelor în funcție de domeniile științifice abordate și cărora le aparține specialistul care le execută: expertize tehnice, medicale, medico-legale, criminalistice, contabile, financiare, comerciale, merceologice, sanitare, sanitar-veterinare, alimentare etc.

În funcție de conținut, expertizele pot fi împărțite în două mari categorii:

1. Expertize cu caracter tehnic care au la bază date, fapte, constatări de specialitate, fară să conțină elemente juridice

2. Expertize la care constatările de ordin tehnic sunt asociate cu norme speciale, de exemplu norme tehnice sau contabile

În raport cu organul care dispune efectuarea ei, expertiza agroalimentară poate fi judiciară și extrajudiciară.

- Expertiza agroalimentară judiciară se desfășoarșă din dispoziția instanțelor judecătorești și se dispune pentru elucidarea unor probleme tehnice legate de cauzele aflate pe rol. Concluziile sunt considerate mijloace de probă.

- Expertiza agroalimentară extrajudiciară se efectuează la cererea unei organizații economice în legătură cu încheierea și derularea unor contracte, cu eficiența depozitării, transportului, păstrării mărfurilor sau alte aspecte ale activității lor. Deși expertiza extrajudiciară nu are legătură concretă cu un proces sau litigiu, concluziile ei devin adesea mijloace probatoare.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CALITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

Expertiza calității produselor alimentare are ca obiect probleme controversate privind calitatea reală a produselor și abaterile de la calitatea prescrisă și contractată a mărfurilor. Calitatea este cel mai controversat subiect în managementul anilor ’80, fiind caracterizat de tot atâtea interpretări câți participanți la dialog există.

Termenul de calitate își are originea în cuvântul latin „qualitas”, derivat din „qualis” având semnificația de „atribut”,”caracteristică”, „proprietate”, „fel de a fi”.

Calitatea (conform ISO 9000), se definește ca ansamblul de caracteristici ale unei entități care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite.

Definirea calității, așa cum este făcută în seria de standarde SR ISO 9000, are consecințe, din care unele cu efecte și în expertiză :

- calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu al lor

- calitatea există numai în relație cu nevoile clienților, nu este de sine stătătoare

- realizarea calității înseamnă satisfacerea nu numai a nevoilor exprimate, dar și a celor implicite

1.1.Calitata produselor alimentației publice și factorii care o determină

Calitatea unui produs alimentar reprezintă toate proprietățile acestuia, astfel încât să satisfacă necesitățile fiziologice ale omului în substanțe alimentare și energie, ținând cont de principiile unei alimentații raționale.

Indicii de calitate a produsului pot fi calitativi, reprezentați de : culoare, forma produsului, modalitățile de asociere a diferitelor componente ale produsului; și cantitativi: parametrii produsului.