Regimul Alimentar al unei Persoane Pur Vegetariene

1. Scurt istoric

Sănătatea nu poate fi întreţinută fără o dietă adecvată. Un vechi proverb chinezesc spune că "indiferent care cauză e tatăl bolii, dieta este în mod sigur mama ei". Unul din ingedientele unei diete sănătoase îl constituie fibrele vegetale. Deşi încă din vremea lui Hipocrate existau cunoştinţe referitoare la acţiunea benefică a fibrelor vegetale, practic cercetările din ultimii 25 de ani au relevat mai pe larg importanţa covârşitoare a acestora. La ora actuală oamenii de ştiinţă au căzut de acord asupra faptului că o dietă bogată în fibre joacă un rol major în prevenirea unor boli cronice grave ca diabetul, bolile de inimă şi cancerul.

Termenul de vegetarian provine din cuvântul latinesc "vegetus" care înseamnă "proaspăt, sănătos şi activ", conceptul de vegetarianism însemnând un regim ce exclude toate cărnurile, inclusiv cele de pasăre şi de peşte, precum şi produsele cu gelatină şi cheag (care este obţinut din stomacul oilor şi este folosit în producţia brânzei). În teoria şi practica veganismului, toate produsele animale, inclusive untul, laptele, iaurtul şi ouăle sunt interzise, şi în rândul celor mai stricţi veganişti, produsele animale precum lâna, mătasea şi pielea sunt de asemenea excluse.

Vegetarianismul şi teoria şi practica veganismului legate de acesta sunt practicate în mod tradiţional în principal din motive religioase şi etice. Însă în prezent există un interes tot mai mare pentru aceste regimuri speciale atât pentru tratarea, cât şi pentru prevenirea bolilor.

În cea de-a doua jumătate a secolului XX, vegetarianismul şi veganismul au înregistrat un număr din ce în ce mai mare de adepţi în lumea occidentală. Din unele puncte de vedere se părea că lumea occidentală ar fi inventat regimul fără carne ca parte a unei mişcări conştiente spre un mod de viaţă mai sănătos şi un interes tot mai mare pentru problemele de mediu. Însă, vegetarianismul a fost practicat în Orient şi în estul Mării Mediteraniene în timpul secolului I î. Hr. Mişcarea modernă, care a început în jurul anilor 1960, a fost din toate punctele de vedere doar renaşterea unei filosofii străvechi.

În estul Mării Mediteraneiene primele înregistrări despre vegetarianism ca mod de viaţă, nu doar ca practică temporară ce face parte dintr-un ritual religios, au fost făcute de matematicianul Pitagora ( secolul al VI lea î Hr.). Pitagora şi adepţii săi credeau în menţinerea în echilibru a corpului şi a minţii, şi în legătura dintre toate animalele. Vegetarianismul era practicat ca expresia bunătăţii faţă de toate vietăţile şi de asemenea ca mijloc de menţinere a echilibrului între corp şi minte.

În India vegetarianismul a fost practicat din motive etice şi ascetice, în principal de către jainişti şi budişti, care refuzau să ucidă animalele pentru a le mânca. Curând au urmat Brahmanii, care aplicau regula în special pentru vacă. În secolul I d.Hr. regimul fără carne a fost adoptat de castele hinduse, atât superioare, cât şi inferioare şi împreună cu budismul s-a răspândit spre est în China şi Japonia.

În Europa abia în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea a început să fie susţinut vegetarianismul ca mod de viaţă, ca reacţie la micşorarea umanitară răspândită atunci în rândul gânditorilor. În secolul al XIX-lea excluderea cărnii din alimentaţie devenise parte a tendinţei spre un regim mai sănătos şi mai uşor, şi de obicei era asociată cu respingerea alcoolului.

În unele cazuri se prescria un regim vegetarian ca mijloc de tratare a anumitor boli (o practică ce continuă până azi, în special în unele teorii legate de cancer şi prevenirea lui). În SUA vegetarianismul pentru o stare mai bună a sănătăţii a dus la inventarea unor alimente precum fulgii de porumb şi untul de arahide.

În Marea Britanie aproximativ 1.5 milioane de oameni urmează un regim vegetarian strict, în timp ce alţi 1.5 milioane nu consumă carne roşie. Există un număr semnificativ de oameni (identificaţi într-un studiu de cercetare ca omnivore consumatori de cereale), pentru care 80% din hrană constă din legume, păioase şi cereale integrale.

Preocuparea faţă de creşterea ratei bolilor de inimă, obezităţii şi starea sănătăţii generale a populaţiei au determinat guvernele, organizaţiile internaţionale precum WHO-Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi profesioniştii din domeniul medicinii din multe ţări occidentale să emită linii de ghidare despre constituenţii unui regim sănătos. Astfel s-a pus accent pe reducerea consumului de grăsimi, în special grăsimi animale, de carne şi produse din carne, şi un consum mai mare de fructe şi legume.

2. Tipuri de vegetarieni

Deşi se vorbeşte despre o dietă vegetariană, în realitate, există mai multe tipuri de diete, foarte diferite atât din punct de vedere nutriv cât şi din cel al comportamentelor alimentare.

Dieta strict vegetariană exclude toate alimentele de origine animală: carnea de pui, peşte, vită, porc, lactatele, ouăle şi brânza. Mierea este de asemenea condamnată, la fel şi ceara de albine. Dieta strict vegetariană este foarte dificil de respectat, căci, dacă este urmata strict, ar trebui să excludă toate produsele derivate din animale utilizate în preparatele din comerţ (biscuiţii sau prăjiturile care conţin lapte sau ouă, toţi aditivii alimentari provenind din diferite părţi din animale, etc.). Singura soluţie este prepararea tuturor alimentelor la domiciliu, pentru a verifica provenienţa ingredientelor. Dieta strict vegetariană se bazează pe fasole, linte, nuci, seminţe şi soia (pentru proteine), cereale şi legume bogate în amidon (pentru carbohidrati), seminţe şi uleiuri pentru grăsimi. Acest tip de dietă prezintă un risc crescut de carenţe de calciu, fier, vitamina B2 şi B12.

Veganii (sau vegetarienii stricţi) sunt o categorie de vegetarieni care aplică aceste principii la toate aspectele vieţii. Ei refuză să cumpere produse (alimentare, cosmetice) care conţin ingrediente derivate din animale (gelatina) sau testate pe animale. Acelaşi lucru este valabil şi pentru articolele vestimentare fabricate din lână, mătase, blană sau piele. Singurele produse acceptate sunt cele care conţin doar fibre şi materiale de origine vegetală. În practică, respectarea acestor principii este foarte dificilă, deoarece ar implica renuntarea la cea mai mare parte a produselor din comerţ.