Rețetă finetti cu banane

Rezumat

Prezenta lucrare isi propune sa aduca un nou gust clasicului Finetti. Pe langa gustul de ciocolata cu alune, imi propun sa adaug un nou ingredient acestei creme, mai exact gustul de banana.

Consumat cu placere atat de adulti, cat si de copii, Finetti este preferat de intreaga lume atat pentru gustul delicios pe care il are, cat si pentru beneficiile in sanatate pe care le aduce organismului: induce starea de bine organismului, reducand oboseala corpului, scade colesterolul rau datorita acidului stearic pe care il contine, dar poate prevenii si bolile inimii si cancerul prin antioxidantii responsabili de distrugerea radicalilor liberi din organism (Masley, 2014).

Beneficiile oferite de banane, precum scaderea tensiunii arteriale si vitaminele A, B6, C, fier si fibre sunt cunoscute de intreaga lume si din acest motiv, acest aliment este recomandat tuturor, inca de la varste fragede precum 4-6 luni de viata. De altfel, banana este acceptata de consumatori si datorita valorilor sale nutritionale ridicate, bogate in carbohidrati si minerale.

In urma celor prezentate mai sus, mi-am propus sa combin cele doua ingrediente cu scopul de a imbina valorile nutritive ale celor doua alimente si de a obtine un gust unic, potrivit atat pentru un mic-dejun hranitor, dar si pentru momentele in care se doreste savurarea unor gusturi dulci.

Tehnologia folosita pentru a obtine produsul finit este asemanatoare cu cea de obtinere a cremei de ciocolata, fiind folosite utilaje asemanatoare de zdrobire, pasare si ambalare a bananelor singura diferenta in procesul de obtinere a celor doua creme fiind in recoltarea materiei prime.

Introducere

1. Ciocolata

Pana in prezent, beneficiem de o gama larga de produse in ceea ce priveste gustul cremei de ciocolata caruia i s-au adaugat arome precum vanilie sau alune.

Crema de ciocolata preferata in tara noastra este Nutella, cu gust de alune. Istoria acestui preparat a inceput in 1940, cand Pietro Ferrero, un patiser din Piemont, in Italia, a folosit o veche reteta, inventata in apropiere de Torino, in timpul lui Napoleon, care se prezenta sub forma unei paste de ciocolata numita “giandua”, in traducere “numai buna de intins pe paine”. Cacaoa era rationalizata la inceputul anilor 1940, dar Ferrero s-a gandit cum sa se foloseasca de faptul ca, la acel moment, productia de alune juca un rol important in economia pemonteza, dar cacaoa nu se gasea pe toate drumurile. Ideea pe care a avut-o patiserul era sa amestece cacao cu alune pisate din belsug, pentru a evita nevoia unei cantitati mult mai generoase din pretioasa cacao. Astfel, in 1946 s-a concertizat ca Pasta Gianduia, un fel de baton sau paine facuta din ciocolata solida, dar elastica in acelasi timp. Supercrema Giandujot, asa cum ajunsese populara in 1951 nu a fost considerata o titulatura suficient de comerciala, simpla si atragatoare, asa ca a fost redenumita, in 1964, Nutella.1

Pe langa gustul clasic de alune, crema de ciocolata neagra mai poate fi savurata si cu gust de ciocolata alba, fiind prezentata in ambalaj sub forma unui duo de ciocolata.