Riscurile poluării asupra sănătătii umane

1. ARGUMENT

Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneității și una de prim ordin pentru conducerea societății. Omul și mediul sunt entități inseparabile, existența omului fiind dependentă de mediu, iar factorii de mediu (aerul, apa, solul) se pot modifica, în urma folosirii lor de către om. Astfel apare poluarea, aspect implicit al vieții, în desfășurarea căreia unele produse, rezultate din procesele fiziologice și din activitatea omului și a animalelor, devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai în funcție de natura și cantitatea lor. Odată cu marile progrese științifice, cantitatea și natura lor s-a schimbat fundamental. În ultimele decenii, procesul de degradare a factorilor de mediu de pe întinsul planetei noastre a avut o evoluție din ce în ce mai îngrijorătoare, cantitatea de poluanți atingând cifre ce depășesc orice imaginație. Înlăturarea poluării este o problemă de corectare a erorilor care o provoacă.

Mediul în care trăiește omul este definit în primul rând de calitatea aerului, apei, solului, locuinței, alimentelor pe care le consumă, precum și de mediul în care își desfășoară activitatea. Strâns legată de acești factori, influențată și determinată imediat sau după o perioadă de timp, este starea de sănătate a populației.

Sănătatea (după Organizația Mondială a Sănătății) reprezintă integritatea sau buna stare fizică, psihică și socială a individului și colectivităților, colectivității umane.

Starea de confort și de sănătate a populației poate fi perturbată de poluare sub toate formele ei, fie că este poluare chimică, poluare fonică, poluare acustică sau alt gen de poluare.

Evaluarea stării de sănătate a populației constă în identificarea factorilor de risc, care țin de:

- calitatea aerului;

- alimentarea cu apă potabilă;

- colectarea și îndepărtarea reziduurilor lichide și solide de orice natură;

- zgomotul rural și zgomotul urban;

- habitatul + condiții improprii (zgomot, iluminat, aglomerarea populațională, etc.);

- calitatea serviciilor (de toate tipurile) oferite populației.

Lumea a evoluat, ecosistemele și-au schimbat complet componența, unele au fost artificializate complet de forța umană, constituția genetică a populațiilor s-a schimbat și ea; este necesar pentru păstrarea sănătății individuale și colective, pentru asigurarea durabilității ei, longevității ei, de o nouă armonie om-mediu înconjurător, de sublinierea și de luarea în considerare a relației om-mediu și din punct de vedere medical.

Mediul înconjurător al societății secolului nostru este deopotrivă o realizare extraordinară și o capcană pentru sănătate. Urbanizarea nu trebuie să neglijeze spațiile largi, parcurile, locurile de agrement, casele cu grădini, confortul și comoditățile. De viața socială, de cadrul desfășurării ei, depinde, în mare măsură, starea sănătății oamenilor secolului nostru. Ca rezultantă a interacțiunii mediu-bază genetică, sănătatea este tot mai tributară noului mod de viață.

2. MEDIUL INCONJURATOR

Mediul reprezintă totalitatea condițiilor de climă și relief în care trăiesc organismele.

Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor naturali și a celor creați în activități umane, acre, în strânsă interacțiune, asigură menținerea echilibrului ecologic, determină condițiile de viață pentru om și cele de dezvoltare a societății.

Factorii naturali ai mediului înconjurător sunt: apa, aerul, solul, organismelor vegetale și animale, precum și procesele și fenomenele naturale generate de interacțiunea lor. Calitatea factorilor de mediu constă în compoziția lor chimică naturală optimă pentru asigurarea vieții.

Ocrotirea mediul înconjurător înseamnă protecția acestuia prin acțiuni legiferate, care scot din incidența omului speciile rare, pe cale de dispariție, precum și anume spații geografice cu mare valoare naturală, declarate monumente ale naturii.

Conservarea mediul înconjurător constă în utilizarea rațională și eficientă a resurselor mediului, adoptarea celor mai potrivite forme și procese tehnologice, agrozootehnice sau silvice, lucrări pentru limitarea și prevenirea efectelor dăunătoare ale unor fenomene naturale (inundații, alunecări de teren, eroziune accelerată).

2.1. COMPONENTELE MEDIULUI INCONJURATOR

Prin integrarea sistemelor biologice în mediul fizico - chimic (abiotic), rezultă sistemelor ecologice, care sunt ierarhizate.

Sistemele ecologice ierarhizate sunt: ecosfera, complexele macroregionale de ecosisteme, complexele regionale de ecosisteme, ecosistemelor.

Ecosfera reprezintă unitatea dintre troposferă și biosferă.

Troposfera, mediul fizico - chimic planetar, cuprinde cele 3 sfere ale Pământului: toată sfera lichidă (hidrosfera), o mică parte din sfera solidă (litosfera) și partea inferioară a sferei gazoase (atmosfera), populate de componentele biosferei (sfera vieții).