Secție de Fabricare Specifice Industriei Fermentative

1.Tema de proiect

Să se proiecteze o secţie de fabricare specifice industriei fermentative cu obţinerea de alcool din cartofi cu o capacitate de 5000 kg/zi.

2.Sumar executiv

Proiectul reprezinta o abordare stiintifica a ansamblului de probleme referitoare la producerea de alcool din cartofi, la operatiile care au loc la fabricarea acestuia, conditiile care se impun pentru obtinerea unui alcool de buna calitate.

Structurat sistematic proiectul trateaza in mod detaliat probleme referitoare la modul de functionare al utilajelor necesare fiecarei operatii in parte, etapele tehnologice pe care le sufera cartofii, materie prima, la fabricarea alcoolului din cartofi, produs finit.

In cuprinsul proiectului se prezinta fiecare proces in parte, deasemeni sunt detaliate si modul de functionare corespunzator ale instalatiilor si masinilor cu datele tehnologice corespunzatoare.

Proiectul este o lucrare complexa ce trateaza toate problemele legate de obtinerea si prezentarea utilajelor a alcoolului din cartofi.

3.TEHNOLOGIA ALCOOLULUI

3.1. Introducere

Industria alcoolului şi a drojdiei se bazează în principal pe activitatea fermentativă a drojdiilor, care transformă glucidele fermentescibile din substrat în alcool etilic ca produs principal de fermentaţie şi respectiv în biomasă.

Cuvântul alcool provine de la cuvântul arab „al-kohol” care înseamnă lucru, obiect subtil şi este pentru prima oară citat în Europa în secolul al XIII-lea de alchimistul italian Taddeo Aldoretti (Firenze).

Adoptarea cuvântului alcohol, respectiv alcool este apoi completată de Arnoldo da Villanova în secolul al XIII-lea şi intră în uzul alchimiştilor în secolul al XIV-lea, prin lucrările lui Teofrasto Paracelso cu semnificaţia de „fineţe excelentă” pentru a fi readus şi pus în folosinţă curentă în 1787 de către Lavoisier în noua sa nomenclatură chimică.

În secolele XIV÷XVI, obţinerea alcoolului devine din ce în ce mai obişnuită şi apar o serie de denumiri cum ar fi cele de alcool din vin sau spirito di vino, având semnificaţia părţii celei mai subtile a vinului reprezentată prin alcool. În secolul al XVIII-lea se fac primele studii privind formarea alcoolului prin fermentarea plămezilor zaharoase, sfârşitul acestui secol marcând un deosebit progres al cunoştinţelor despre natura alcoolului, formarea şi constituţia sa precum şi în privinţa controlului său analitic. Secolul al XVIII-lea marchează aprofundarea fenomenelor de transformare a amidonului în glucide şi apoi a acestora în alcool, un rol deosebit având vestitul chimist Lavoisier.

Studiile efectuate de Fabroni, Thenard, Appert, Gay-Lussac, Cagniari de Latour, Schwan, Turpin, Liebig şi de celebrul Pasteur, în secolul al XIX-lea, cu privire la fermentaţia alcoolică, au condus la obţinerea alcoolului pe scară industrială din diferite materii prime.

Tot în secolul al XIX-lea se produce pentru prima oară alcoolul pe cale sintetică sau prin compunerea elementelor obţinute din substanţe minerale. În prezent se produc cantităţi mari de alcool atât pe cale naturală cât şi pe cale sintetică.

Alcoolul etilic se produce în prezent pe plan mondial, în cea mai mare parte prin fermentarea plămezilor care conţin glucide fermentescibile, cu ajutorul drojdiei. Alcoolul etilic obţinut pe cale biotehnologică mai poartă denumirea de bioalcool, deosebindu-se astfel de alcoolul etilic de sinteză. Alcoolul etilic rafinat are multiple utilizări în diferite industrii. În industria alimentară este folosit pentru fabricarea băuturilor alcoolice şi a oţetului, în industria chimică pentru obţinerea cauciucului sintetic şi ca dizolvant, în industria farmaceutică pentru prepararea anumitor substanţe (eter, cloroform, ş.a.), iar în medicină ca dezinfectant.