Securitatea alimentară în relație cu securitatea consumatorilor

1. Abordari conceptuale privind securitatea alimentara

Alimentele si alimentatia reprezinta o problema deosebit de importanta in orice societate si are consecinte economice, sociale, influenteaza mediul si sanatatea umana. Prioritara este desigur protectia vietii si sanatatii, dar toate activitatile din domeniul alimentar trebuie sa aiba in consideratie si aspecte ca cele legate de productia agricola, dezvoltarea industriala, relatiile comerciale sau relatia cu mediul.

Securitatea produselor alimentare pe care le consumam este esentiala pentru sanatatea noastra, referindu-se la intregul parcurs al alimentelor, de la producatorii de materii prime pana la produsul finit consumat zilnic de fiecare dintre noi. Elementele definitorii pentru securitatea alimentara sunt reprezentate de:

- Calitatea materiilor prime care intra in procesul de fabricatie;

- Procesul de productie al alimentelor;

- Depozitarea si transportul alimentelor;

- Modul si conditiile de comercializare a alimentelor. Securitatea alimentara consta in respectarea normelor igienico-sanitare in procesul de productie si are in vedere "garantarea sanatatii populatiei prin consumul de alimente sigure din punct de vedere sanitar, sub raportul salubritatii, prospetimii si al valorii nutritive a alimentelor." Ordinul ministrului sanatatii Nr. 975 din 16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente.

Pentru protejarea sanatatii consumatorului este nevoie de norme care sa reglementeze principiile generale si exigentele privind conditiile de fabricatie, compozitia si comercializarea produselor alimentare. Toate aceste cerinte definesc conceptul de securitatea alimentelor – producerea si comercializarea de alimente sigure pentru consumator, de alimente care sa corespunda cerintelor nutritive si de calitate avand ca scop final mentinerea starii de sanatate.

Experienta in domeniu a acestei mari piete de desfacere, care functioneaza pe principiul liberei circulatii a marfurilor in conditii egale si avand ca scop securitatea consumatorului, poate fi folosita cu succes daca se intelege bine care este interesul general. In 1997 Comisia Europeana a restructurat serviciile din domeniul securitatii si igienei alimentelor bazindu-se pe evaluare stiintifica si pe control. Au fost adoptate in acest scop Cartea verde (1997) privind principiile generale ale legislatiei alimentelor si Cartea alba a securitatii alimentare (2000) care cuprinde orientarile actuale ale politicii de securitate alimentara.

Securitatea alimentara are diferite acceptii in literatura de spcialitate:

- vizeaza asigurarea necesarului pentru toata lumea si in mod permanent la hrana necesara unei vieti active si sanatoase;

- urmareste asigurarea disponibilitatii alimentelor;

- implica asigurarea si respectarea dreptului oricarui om de a se hrani, precum si dorinta de a avea o alimentatie sanatoasa;

- poate fi cuantificata ca reprezentand cantitatea de alimente necesare unui individ, exprimata in unitati fizice, conventionale si in trofine (substante nutritive) pentru a-i asigura acestuia echilibrul fiziologic si a-i acoperi cele trei ratii de consum: ratia de intretinere; ratia de crestere si ratia de activitate.

Organismele specializate ale ONU stabilesc obiective prioritare menite sa asigure securitatea alimentara si sa garanteze sanatatea populatiei, orientate catre:

- satistacerea nevoilor nutritionale ale populatiei, prin interventii si orientari spre piata a diferitelor activitati si fluxuri care au loc de-a lungul filierelor agroalimentare sau numai a anumitor componente ale acestora

- rezolvarea intr-o maniera cat mai echilibrata a problemei alimentare

- promovarea unor sisteme agroalimentare integrate la nivel national si in masura crescanda la nivel regional.

2. Principiile generale ale politicii de asigurare a securitatii alimentelor

Desi au existat preocupari pentru starea de nutritie a populatiei din cele mi vechi timpuri, abia catre mijlocul secolului trecut s-au pus bazele stiintifice si institutionale ale politicilor alimentare si nutritionale contemporane. Politicile alimentare si nutritionale sunt reprezentate de un ansamblu coerent de obiective, prioritati, principii, norme si decizii adoptate si aplicate de factorii si institutiile investite cu competentele necesare pentru a asigura intregii populatii conditiile economico-sociale cuvenite unei alimentatii rationale si indispensabile statutului nutritional, care sa conduca la o stare buna a sanatatii individuale si publice. Pe plan mondial, exemplul ONU este cat se poate de argumentativ. In programele ONU au fost integrate politicile alimentare si nutritionale adoptate de cele doua organisme ale sale, specializate in domeniu: FAO si OMS. Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie (FAO) este o institutie specializata, ale carei principale obiective sunt: “ridicarea nivelului nutritiei si a conditiilor de viata ale populatiilor, ameliorarea randamentului productiei si eficacitatii repartitiei tuturor produselor alimentare si agricole, ameliorarea conditiei populatiilor rurale si contributia la dezvoltarea economiei mondiale”. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) are ca tel fundamental “ de a aduce popoarele la cel mai inalt nivel de sanatate”. FAO si OMS s-au angajat ferm sa actioneze energic in planul celor mai recente domenii si aspecte ale problemei alimentatiei si sanatatii, printre care mentionam: - intensificarea serviciilor pentru evaluarea situatiei alimentare prin accentuarea rolului SMIAR (Sistemul Mondial de Informare si Alerta Rapida). - intarirea controluilui produselor si asigurarea sigurantei alimentelor. - realizarea concordantei si compatibilitatii dintre legislatia si actele normative nationale si reglementarile internationale, indeosebi cele ale Comisiei Codex Alimentarius. - echilibru dintre mediu, populatie si oferta alimentara. - presiunile demografice, exodul rural si implicatiile lor asupra alimentatiei - diminuarea carentelor in nutrienti si sprijinirea alimentatiei si nutritiei mamei, sugarului si copilului. - dezvoltarea salubritatii alimentare prin accentuarea functiei sale de prevenire a imbolnavirilor si contaminarilor biologice sau chimice.

Cartea alba contine propuneri care transforma politica alimentara intr-un instrument prospectiv, dinamic, coerent si complet, bazat pe urmatoarele principii generale: - abordare globala, integrata - definirea clara a responsabilitatilor - transabilitatea produselor alimentare - coerenta, eficienta, dinamism si transparenta - analiza riscurilor - independenta, excelenta si transparenta avizelor stiintifice - principiul precautiei Politica de securitate alimentara are la baza informatiile stiintifice. Prin urmare, consultanta stiintifica privind securitatea alimentara trebuie sa fie de cea mai buna calitate. Aceasta trebuie furnizata la timp si corect celor responsabili de luarea deciziilor privind protectia sanatatii consumatorului. Uniunea Europeana are o legislatie ampla privind productia primara de produse agricole si productia industriala de alimente procesate. Legislatia a evoluat in ultimii treizeci de ani, reflectand un amestec de forte stiintifice, sociale, politice si economice, in special in cadrul crearii pietei interne.