Securitatea versus siguranța alimentară

Capitolul I

Securitatea alimentara în România.

1.1 Conceptul de securitate alimentara

Securitatea alimentara face parte din securitatea fiecarui stat din lume si aceasta la rândul ei din securitatea globala Asigurarea securitatii alimentare a populatiei unui stat este în primul rând obligatia acestuia.Un stat trebuie sa-si gestioneze eficient si rational resursele altfel se pune în pericol însasi existenta statului si a poporului respectiv.

Problema securitatii alimentare, a aprovizionarii populatiei cu produse agroalimentare de baza si de calitate corespunzatoare, constituie o preocupare majora cu care se confrunta, într-o masura mai mare sau mai mica toate tarile lumii, dar în primul rând cele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare.Paradoxal ca în perioada curenta, în plina dezvoltare a unei societati informatizate, foarte multe state se confrunta cu acesta problema.De aceea astazi problema alimentara costituie un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial. Asigurarea securitatii alimentare pentru toti indivizii contribuie la linistea sociala din fiecare tara, la stabilitate si prosperitate.

Securitatea alimentara este o problema complexa si generala a omenirii de care toate tarile lumii sunt responsabile.Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind alimentatia populatiei, evolutia productiei agricole, evolutia populatiei precum si utilizarea resurselor O alimentatie adecvata trebuie sa fie privita atât din punct de vedere al cantitatii corespunzatoare de alimente cât a calitatii si a diversitatii acestora.

Conceptul de securitate alimentara a fost formulat pentru prima data dupa cel de-al doilea razboi mondial în cadrul dezbaterilor Organizatiei pentru agricultura si alimentatie (FAO) când a fost lansat la Roma în 1963 celebrul manifest ,,Proclamatia dreptului fiecarui om de a mânca pentru a-si astâmpara foamea“.

FAO defineste securitatea alimentara astfel:”accesul nemijlocit al tuturor oamenilor la hrana de care au nevoie”pentru a-si satisface functiile vitale si pentru a duce o viata sanatoasa si activa.

Dupa Mircea Bulgaru aceasta definitie cuprinde trei elemente fundamentale:

- asigurarea disponibilitatilor alimentare îndestulatoare pentru consum;

- accesul efectiv al populatiei la achizitionarea de bunuri alimentare prin cererea solvabila a populatiei;

- un sistem agroalimentar si o piata corespunzatoare a bunurilor deconsum alimentar (oferta) precum si

- siguranta alimentelor care sa permita o alimentatie sanatoasa.

Securitatea alimentara a fiecarei tari poate fi asigurata in primul rand din resursele interne prin politicile practicate de fiecare tara. Securitatea alimentara este un concept deosebit de dinamic care a evoluat în timp.Astfel în tarile dezvoltate securitatea alimentara s-a realizat prin crearea unui sistem agricol viabil prin practicarea unor politici indelungate si costisitoare de sustinere a agriculturii.Astazi in aceste tari conceptul a dobândit alte intelesuri.Datorita faptului ca în aceste tari s-a reusit sa se asigure hrana în cantitati indestulatoare, se pune în prim plan calitatea, siguranta alimentelor si protectia sociala, deci sunt preocupate de protectia sanatatii consumatorilor.

Securitatea alimentara în tarile în curs de dezvoltare este mai dificil de realizat si in conditii nefavorabile.În aceste tari consumul de alimente este foarte scazut atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ, fiind caracterizat printr-o structura în care produsele de origine animala au ponderea foarte mica,iar aceasta situatie este întalnita în foarte multe tari ale lumii.Este foarte important ca aceste tari sa-si asigure hrana din resursele proprii, sa-si consolideze pietele agroalimentare pentru a dobândi independenta fata de tarile dezvoltate mari producatoare de produse alimentare Acesta masura este necesara si pentru România care este o tara în curs de dezvoltare

Securitatea alimentara la nivel individual este”dreptul de a mânca”. Dupa Mircea Bulgaru “securitatea alimentara este data de cantitatea de alimente necesara pentru un individ exprimata in unitati fizice, conventionale(calorii), si trofine pentru a-si asigura echilibrul fiziologic si a-si acoperi ratiile zilnice de consum: ratia de intretinere, ratia de crestere si ratia de activitate.”

Omenirea a fost si este în lupta continua pentru hrana.Foametea a fost o problema generala a omenirii pe parcursul întregii istorii.Cauzele foametei au fost secetele cumplite, razboaiele, de asemenea foametea a dus la izbucnirea unor revolutii.Foametea a determinat in diferite perioade moartea a milioane de oameni.Moartea prin foamete a fost prezenta din cele mai vechi timpuri si a continuat în secolul nostru si continua si astazi.

Organismul uman pentru a supravietui si a-si îndeplini macar principalele functii vitale are nevoie de 42 de elemente nutritive, altfel în lipsa acestora organismul uman degradeaza.Degradarea prin foame nu se manifesta doar în fizicul omului ci si la nivelul activitatii psihice. Astazi conform statisticilor FAO 14 %, adica 861.6 milioane locuitori din populatia planetei sufera de deficit alimentar iar un numar foarte mare dintre acestia sunt copii ce nu depasesc vârsta de 5 ani.

În România copiii sub 5 ani care sufera de malnutritie au o pondere de 3,2 % în totalul copiilor sub 5 ani.

Un procent de 2,5 % din totalul populatiei României adica aproximativ 550000 de persoane sufera de malnutritie.

Foametea este o problema majora a securitatii alimentare si a securitatii generale în epoca contemporana deoarece implica mai mult sau mai putin toate statele lumii si afecteaza domenii largi ale vietii social-economice Solutionarea acestei probleme globale s-ar putea realiza doar prin cooperare internationala, la care ar trebui sa participe toate tarile atât cele sarace cât si cele bogate.