Separarea impuritațiilor în masa cerealelor pentru samănat

Introducere.

Cerealele sunt plante cu însușiri fiziologice comune, făcând parte din familia Graminae. Principalele cereale cultivate pe glob sunt: grâul, porumbul, secara, orzul, orezul, ovăzul, ciumiza și sorgul. Importanța acestor cereale pentru alimentație este conferită de substanțele nutritive necesare metabolismului organismului uman, prezente în diferite proporții în boabele acestor cereale.

În afara acestor constituenți chimici, boabele de cereale mai conțin diferite vitamine (B1, B2, B6, PP, E și acidul pantotenic), iar pe lângă substanțele minerale prezente în proporții mai mari (calciu, potasiu, fosfor, sodiu, magneziu, fier, sulf, clor) se găsește o întreagă gamă de microelemente în componența cărora intră: iodul, cuprul, borul, nichelul, cobaltul, litiul, titanul etc.

Semințele de cereale, prin conținutul lor bogat în substanțe hrănitoare, în care predomină amidonul, au constituit, încă din cele mai vechi timpuri, o sursă importantă în hrana omului.

Modelul alimentației sănătoase a fost sintetizat de către nutriționiști în forma unei piramide, în care fiecare grupă de alimente își regăsește locul mai spre vârf sau mai la bază, în funcție de importantă în alimentația oamenilor sănătoși și care vor să își mențină starea de sănătate timp îndelungat. Dacă ne uităm la baza acestei piramide vom descoperi CEREALELE și vom constata că avem nevoie de cantități importante din această grupa de alimente pentru a fi sănătoși și pentru a preveni bolile. Cu toate acestea, conform studiilor, consumul curent al alimentelor provenite din cereale este mult mai mic decât ar fi necesar.

Partea comestibilă a cerealelor este reprezentată de semințele sau fructele acestor plante. Boabele de cereale sunt alcătuite din mai multe straturi, care îmbracă un miez. Acest miez (numit uneori și „germene”) conține grăsimi nesaturate, proteine, fier, vitamine din clasa B. El este înconjurat de către endosperm, un strat de grăsimi fixate într-o matrice proteică. Urmează un strat format din fibre nedigerabile, dâre care conține și fier, tiamina, etc.

2. Analiza senzoriala a cerealelor.

Analiza senzoriala a cerealelor este prima analiza din ansamblul cerealelor efectuate pentru aprecierea unui lor de cereale. Analiza consta in aprecierea:

- Aspectului

- Culorii

- Mirosului

- Gustului

Examinarea aspectului se face vizual si are in vedere starea suprafetelor exterioare ale cerealelor.

Examinarea mirosului se face inspirand aer din spatiile intergranulare ale probei. Pentru ca eventualele mirosuri sa poata fi evidentiate mai usor, se incalzeste proba, fie prin frecare printre maini, fie utilizand apa calda la aproximativ 60 de grade, se acopera cu o sticla de ceas si dupa 2-3 minute se examineaza mirosul.

Examinarea gustului se face mestecand cateva boabe de cereale. Gustul trebuie sa corespunda cerealelor analizate.

Cerealele sunt formate din: invelis, endosperm si embrion.

- Invelisul bobului are o structura stratificata alcatuita din celule lingfiate bogate in celuloza si substante minerale. Are rol de a permite o buna protectie a endospermului si embrionului fata de actiunea factorilor externi, mecanici, chimici si fizici, iar in procesul de macinare si cernere invelisul se separa sub forma de tarate.

- Endospermul se compune din celule mari cu pereti grosi constituind un depozit de substante cu valoare nutritiva ridicata: amidon, proteine, zaharuri, grasimi vegetale, substante minerale. Este partea cea mai importanta din punct de vedere cantitativ si calitativ.

- Embrionul este partea bobului din care prin incoltire se naste o noua planta, fiind bogat in proteine, grasimi vegetale, vitamine, substante indispensabile procesului de germinare si dezvoltare ulterioara a plantei.