Siguranța alimentului

1. INTRODUCERE

Fiintele vii, indiferent pe ce scara de dezvoltare s-ar afla, se caracterizeaza prin doua particularitati specifice, care nu se regasesc la alte forme ale materiei. Este vorba de :

=>Metabolism, adica hranire a organismului, în vederea acumularilor cantitative, procesul derulându-se pe întreaga perioada a vietii;

=>Reproductie, adica diseminare si transmitere a caracterelor în descendenta. Acest proces reprezinta saltul calitativ al acumularilor cantitative si asigurarea, perpetuarea indivizilor, a populatiilor, comunitatilor, a ecosistemelor biosferei.

Intre metabolism si reproductie este o relatie bilaterala, directa si reciproca.

Acest lucru este valabil pentru toate speciile, inclusiv pentru specia umana si este coordonat genetic.

Nici o specie nu manânca orice si, deci, nici omul nu manânca la întâmplare. Dar nici uniform nu manânca. În functie de traditii, hrana este diferita de la un popor la altul, dar mai ales de la un continent si de la o rasa la alta.

În toate cazurile, hrana este reprezentata la oameni de alimente, la animale acestea se numesc furaje, iar la plante, elemente nutritive.

Alimentul este un preparat, reprezentat în proportie de peste 95% din materie organica de natura vegetala sau animala si maximum 5% materiale neorganice, de obicei diferite saruri.

Datele cercetarii de specialitate au aratat ca, în hrana omenirii, materia organica obtinuta din ecosistemele agricole, reprezinta peste 93%. Restul hranei este obtinuta din ecosistemele naturale, fie cele terestre (vânatoarea, culegere de fructe de padure, ciuperci, etc.), sau din ecosistemele acvatice naturale, râuri, mari, oceane (în general, peste si crustaceae). Rezulta deci, ca agricultura este aceea care ofera baza alimentatiei umane si ea este cea direct implicata în securitatea si siguranta alimentara.

2. DEFINITIILE SI FUNCTIILE AGRICULTURII

Agricultura reprezinta acea ramura a economiei nationale a lumii si, deci, a fiecarei natiuni în parte, care se ocupa cu asigurarea materiei prime organice, pentru prepararea si fabricarea hranei specifice umane, dar si pentru alte cerinte si dezvoltari ale societatii umane universale: industria textila, industria energetica, industria pielariei, industria de medicamente, industria de coloranti si multe altele.

Functiile agriculturii sunt urmatoarele :

A Asigurarea securitatii si sigurantei alimentare. Cei doi termeni nu sunt sinonimi, dar se completeaza unul pe altul.

A1 Securitatea este elementul cantitativ si îsi propune sa asigure cantitatea de alimente necesara omului la un nivel acceptabil metabolismului sau. Mentionam aici urmatoarele :

-- agricultura a aparut ca ramura economica specifica a societatii umane, cu foarte mult înaintea oricarei alteia, tocmai datorita acestei functii. În procesul de cunoastere instinctiva, primul lucru pe care l-a învatat omul este acela, ca nu poate îndura foamea pe termen lung si a încercat sa-si ia masuri de securitate alimentara, prin alegerea din ecosistemele naturale a acelor specii de plante si animale care s-au potrivit cel mai bine nevoilor sale de hrana (figura 1).

-- asa au aparut ecosistemele agricole; ele cuprind un numar de cel mult 0,01% din speciile de plante si animale si au o conexiune foarte strânsa, de natura genetica, mai ales cu ecosistemele naturale din care provin. Ecosistemele agricole au, deci, foarte multe elemente comune cu cele naturale:

a. folosesc aceiasi factori de vegetatie sau de alimentatie, în cazul animalelor;

b. functioneaza dupa aceleasi reguli ecologice (mai putin legile competitiei intraspecifice);

c. îndeplinesc functii energetice similare si deservesc scopuri alimentare în raport cu omul.