Sisteme de asigurare a calității - conservele de mazăre

1. GENERALITĂŢI

1.1. Istoricul, originea, importanţa mazării

Originară din Asia Mica şi Asia Centrala, mazărea a fost cultivata în antichitate de greci şi romani în sudul Europei, de unde apoi s-a răspândit în tot continentul, în ţara noastră este adusă în secolul al XVII-lea. Mazărea (Pisum sativum L.) nu se întalneste în flora spontană şi, din această cauză, se presupune că provine din formele evoluate ale hibrizilor naturali dintre speciile Pisum elatius (M.B.) Stev. şi Pisum fulvum Sibth. et Sm. sau dintre Pisum elatius (M.B.) Stev. şi Pisum arvenseL.

Favorita regilor: Mazărea este una dintre legumele cunoscute încă din antichitate. A fost una dintre primele legume domesticite, la început a fost cultivată în Orientul Apropiat şi în Balcani. Până în secolul al XVI-lea era consumată sub formă de seminţe uscate, până când grădinarii italieni au reuşit să obţină un soi de mazăre care putea fi consumat în stare crudă. Un mare iubitor de mazăre a fost Ludovic al XVI-lea care a ordonat ca aceasta să fie cultivată în grădinile din Versailles.

Mazărea şi Preşedintele :Mazărea era una dintre legumele preferate ale lui Thomas Jefferson, acesta organiza în fiecare an un concurs pentru recolta de mazăre culeasă cel mai din timp. Învingătorul concursului îi invita pe ceilalţi participanţi la masă, declarând că mazărea este gata de consumat.

Asistentul profesorului :Datorită mazării J. Mendel a descoperit legile geneticii.

Un pionier conservat :Mazărea a fost prima legumă care a fost ambalată în cutii de conserve.

Mazărea se cultiva pe suprafeţe mari pentru seminţele sale bogate în proteină (23 - 28%), hidraţi de carbon (46 - 50%), lecitină, vitamine şi săruri minerale de calciu, fosfor, potasiu etc. Ele sunt folosite ca aliment pentru oameni şi ca furaj concentrat pentru animale. De asemenea, mazărea se seamănă în cultura pură sau în amestec pentru nutreţ verde, fin sau siloz.

Ambele specii se însămânţează de cele mai multe ori în amestec cu ovăzul, pentru a se obţine un nutreţ verde timpuriu, mai bogat în proteină .

Mazărea face parte din grupa leguminoase pentru boabe ,cuprinzând plante ce aparţin ordinului Leguminosales ,familia papilonaceae. Cultura de mazăre este importantă pentru satisfacerea necesarului de proteine a omenirii .

Leguminoasele pentru boabe au capacitatea de a forma simbioze cu bacteriile fixatoare de azot din genul Rhizobium , astfel încât îşi asigura cea mai mare parte de azot pe aceasta cale .

Leguminoasele sunt bune premergătoare pentru alte culturi , îmbogatiind solul în azot , datorita substanţelor organice rămase sub formă de rădăcini şi mirişte , cât şi acţiuni simbiotice cu Rhizobium.

1.2. Cultivarea mazării

Bune premergătore sunt culturile care părăsesc terenul devreme , îl lasă curat de buruieni şi fără resturi vegetale. Dă bune rezultate după cereale păioase şi după prăşitoare ( porumb,cartofi , sfecla).

Datorită rezistenţei la efectul remanent al atrazinului , mazărea se cultivă cu prioritate după porumb , când acesta a fost erbicidat cu atrazin .

Nu se recomandă amplasarea culturii de mazăre după alte leguminoase datorită înmulţirii bolilor, iar din punct de vedere agrofitotehnic ar fi neraţional , întrucât efectul ameliorator al leguminoaselor asupra solului este mult mai bine valorificat de plante din alte grupe .

Cultura repetată de mazăre determina fenomenul de ,,oboseală a solului” care induce tulburări de creştere şi dezvoltare .

Mazărea este la rândul ei , o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor .Din considerente tehnologice după mazăre se cultivă cu prioritate grâu , pentru care este o excelentă premergătoare părăsind terenul devreme , lăsându-l structurat , bine aprovizionat cu azot.

După mazăre se poate semăna cu rezultate bune o cultură succesivă .

1.3. Cerinţele ecologice ale culturii de mazăre

Mazărea este cultivată pentru boabe, care se pot folosi în alimentaţia umană sau în furajarea animalelor. În alimentaţia umană se folosesc boabele provenite de la soiuri care aparţin mazării de gradină, care se recoltează la maturitatea verde.

În această fază boabele se folosesc ca legumă în stare proaspătă, congelate sau în conserve şi de regulă se asociază cu alte alimente.

Ajunse la maturitate boabele sunt decorticate, măcinate şi intră în compoziţia unor supe, piureuri sau ca adaos în sortimentul de pâine proteinizată.

Consumul boabelor mature de mazăre este specific pentru Europa Centrala şi de Vest, în estul Europei se foloseşte fasolea, iar în Orient se folosesc cu precădere năutul şi lintea.

Mazărea intră în compoziţia borceagurilor alături de secară sau ovăz şi se consumă în stare verde, fân sau siloz.

Importanţa agronomică este dată de faptul că este foarte bună premergătoare pentru toate culturile ( cu excepţia orzului şi orzoaicei pentru bere ), deoarece eliberează terenul devreme, îl lasă curat de buruieni şi resturi vegetale, îmbogăţit în substanţă organică şi azot, lasă solul structurat şi cu umiditate suficientă pentru a fi arat devreme şi a obţine o arătură de calitate.

Cultura este integral mecanizată şi datorită recoltării foarte timpurii în zona de câmpie pot fi înfinţate culturi succesive.