Sisteme de Transfer Uzinal Prin Estacade a Fluxurilor de Materiale Lichide - Principii de Operare - Instalalatii Tehnologice

Domeniu: Industria Alimentară

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 41 în total

Cuvinte : 12262

Mărime: 1.33MB (arhivat)

Publicat de: Georgian Constantin Catană

Puncte necesare: 10

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Jianu Ioan

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRIOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ AL BANATULUI TIMIŞOARA FACULTATEA TEHNOLOGIA PRODUSELOR ALIMENTARE Disciplina: Tehnologii Generale

Descarcă acum

CAPITOL I 4
1. Generalităţi 4
2. Grăsimi în alimentaţie 5
CAPITOL II 8
MECANISMUL POCESULUI DE EXTRACŢIE
1. Analiza procesului de extracţie dintr – o singură particulă 8
2. Influienţa structurii oleoplasmei 8
3. Influienţa membranelor secundare 8
4 Influienţa porozităţi particulei 9
5. Difuzia în strat limită 9
6.Difuzia între stratul limită şi miscela în mişcare 10
7. Influienţa temperaturii asupra extracţiei 10
8. Metode de extracţie 10
CAPITOL III 12
OBŢINEREA PRINCIPIILOR ACTIVE (SUBSTANŢE ODORANTE, COLORANTE) PRIN EXTRACŢIE
1. Antrenarea cu vapori de apă 12
2. Antrenarea la foc direct 13
3. Antrenarea în curent de vapori 14
4. Antrenarea cu abur sub presiune 15
5. Antrenarea la presiune redusă 15
6. Extracţia cu grăsimi animale 16
7. Enfleurage 17
8. Extracţia cu solvenţi organici 18
CAPITOL IV 19
OBŢINEREA TEHNOLOGICĂ AL PECTINEI DIN MATERII PRIME VEGETALE
CAPITOL V 22
OBŢINEREA PRINCIPIILOR ACTIVE DIN ŞOFRĂNEL
CAPITOL VI 27
Factorii care influenţează extracţia solid – lichid al uleiurilor şi grăsimilor
CAPITOL VII 31
Utilizarea extracţiei în industria alimentarăpentru extracţia principiilor active
1. Aparate şi instalaţii pentru extracţia lichid – solid 31
2. Extractorul De Smet 31
3. Extractorul cu bandă PTK 33
4.Extractorul cu bandă Lurgi 34
5. Extractorul rotativ cu sită fixă tip Carusel 35
CAPITOL VIII 36
EXTRACŢIA PRINCIPIILOR ACTIVE DIN TRANDAFIR (ULEIUL DE TRANDAFIR)
ANEXE 37
BIBLIOGRAFIE 41

CAPITOL I

1. Generalităţi

Uleiurile şi grăsimile vegetale şi animale au un rol important atât din punct de vedere alimentar cât şi ca materii prime necesare pentru obţinerea diferitelor produse tehnice.

În ceea ce priveşte utilizarea uleiurilor şi a grăsimilor în scopuri alimentare, rolul acestora este preponderent, având în vedere potenţialul lor energetic ridicat în raport cu celelalte alimente de bază ca: hidraţii de carbon şi substanţele albuminoide.

Pentru a ilustra mai bine rolul important al materiilor grase în alimentaţie, trebuie să se menţioneze faptul că potenţialul caloric al acestora este concentrat

într-un volum mic. Într-adevăr, energia rezultată din ardere în organism, este exprimată în kilocalorii este:

- pentru un gram de hidraţi de carbon 4,1 kcal

- pentru un gram de proteine 4,1 kcal

- pentru un gram de grăsimi 9,3 kcal

sau 100 grame hidraţi de carbon = 100 g proteine = 44,1 g grăsimi.

La cele de mai sus se adaugă faptul că grăsimile constituie solventul normal pentru vitaminele liposolubile, astfel încât numai prin intermediul grăsimilor se aduce în organismului cantitatea necesară din aceste vitamine. În privinţa utilizării materiilor grase pentru scopuri tehnice, se menţionează că ele formează materia primă pentru fabricarea săpunurilor, lacurilor şi vopselelor, unsorilor consistente, agenţilor de înmuiere şi spălare în industria textilă precum şi la fabricarea altor produse chimice. importanţa lor tehnică a crescut considerabil date fiind ultimele progrese tehnice înregistrate în ceea ce priveşte chimizarea şi transformarea materiilor grase naturale, permiţând obţinerea unor serii de produse noi cu calităţi speciale şi care au o utilizare crescândă în diferite sectoare industriale. Faţă de importanţa materiilor grase s-a prevăzut o creştere de aproximativ 64% la uleiuri vegetale şi de 78% la grăsimi animale faţă de 1951. Pentru a satisface nevoile crescânde de materii grase ale diferitelor sectoare industriale în plină dezvoltare şi care consumă aceste produse ca materii prime şi auxiliare, s-a prevăzut o creştere a producţiei de uleiuri şi grăsimi tehnice cu 74%.

Trebuie menţionat că în paralel cu creşterea producţiei de uleiuri şi grăsimi comestibile se va înregistra o creştere a cantităţii de subproduse ca: şroturi şi făină furajeră, oxigen, lecitină, cazeină vegetală etc.

Materiile prime principale din care se obţine la noi actualmente uleiurile şi grăsimile vegetale sunt:

- seminţele de floarea soarelui

- “ “ bumbac

- “ “ dovleac

- “ “ diferite varietăţi de rapiţă cultivată

- “ “ rapiţă sălbatică

- “ “ in

- “ ” soia

- “ “ ricin

Materia primă de bază la obţinerea uleiurilor vegetale o constituie seminţele floarea soarelui, asupra cărora sa pus mai mult accent şi din care cauză suprafaţa cultivată cu această plantă oleaginoasă, înregistrează o creştere continuă începând din 1945.

În ceea ce priveşte seminţele de dovleac se arată că dovleacul se cultivă în cea mai mare parte în culturi intercalate şi sporirea cantităţilor de seminţe colectate constituie mai mult o problemă organizatorică. [1]

2. Grăsimi în alimentaţie

Grăsimile servesc pentru obţinerea energiei oamenilor, ele formează o rezervă de energie, fac posibilă asimilarea unor substanţe importante ce se dizolvă doar în grăsimi şi adaugă corpului acizii graşi esenţiali.

Conţinutul de grăsime al corpului uman este format în embrion până la 16%, chiar şi corpul unui adult constă cam în aceeaşi proporţie din grăsime, se întâlnesc şi oscilaţi între 8 şi 50% (FRNSHAHSEN 1965). Grăsimea este în general dizolvată subcutanat sau în pungi de grăsime care înconjoară organele interne ca inimă, rinichi. Pe lângă funcţia de rezervă de energie ce poate fi repede activă, grăsimea subcutanată formează şi un strat izolator; grăsimea ce înconjoară organele interne serveşte ca protecţie împotriva solicitărilor mecanice.

Grăsimea poate fi parte sintetizată de corp. Cantitatea de grăsime recomandată în alimentaţie nu poate fi specificată fix, deoarece depinde în mare măsură de modul de viaţă. Anumite grăsimi esenţiale ca acizii graşi trebuie adăugate din exterior.