Starea de Sănătate

şi activitate şi starea de sănătate. În prezent aceste relaţii trebuie privite dintr-o perspectivă globală, pentru că sunt necesare intervenţii şi acţiuni care să asigure o dezvoltare durabilă pentru a contracara efectele dăunătoare asupra sănătăţii exercitate de dezvoltarea socio-economică actuală. Cadrul recent de reglementare a dezvoltării este cuprins în Rezoluţia Conferinţei ONU privind Mediul şi Dezvoltarea din 1992 care recunoaşte şi stabileşte rolul comunităţilor în dezvoltarea durabilă şi sănătoasă precum şi în programul de acţiune al ONU cuprins în „Agenda 21”. Aceste recomandări presupun şi planuri noi de abordare a dezvoltării în care trebuie să se implice comunităţile mari şi mici cu toate serviciile care participă la prevenirea îmbolnăvirilor, menţinerea şi promovarea sănătăţii în raport cu particularităţile locale.

i. Starea de sănătate a populaţiei, reper – componentă a calităţii vieţii.

Există diferite moduri de definire a stării de sănătate şi a factorilor care o influenţează. Unul dintre cele mai cunoscute este cuprins în definiţia din „Constituţia OMS”: - Sănătatea este completa bunăstare fizică, mentală şi socială, nu numai lipsa bolilor şi a infirmităţilor – despre care am mai scris în capitolele anterioare. Atingerea celui mai înalt standard posibil de sănătate este unul din drepturile fundamentale ale oricărei fiinţe umane, indiferent de rasă, religie, opţiuni politice sau condiţii economice şi sociale. Dar, această descriere a sănătăţii ridică problema definirii bunăstării sociale şi a modului de măsurare a acesteia. Cu toate impedimentele ei, definiţia are caracteristici puternice care nu pot fi trecute cu vederea. Sănătatea este un concept complex. Ea nu se referă daor la lisa bolilor ci la prezenţa unui număr de componente cum ar fi de exemplu unde trăiesc, locuiesc şi muncesc oamenii, care sunt serviciile şi sprijinul de care beneficiază prin organizarea socială şi care este starea mediului lor construit şi natural. Toţi aceşti factori determină într-o măsură mai mică sau mai mare starea lor de sănătate.

ii. Implicaţiile sănătăţii/bolii la nivel comunitar.

Profesiunea medicală a dominat şi domină încă serviciile de sănătate şi de planificare a acesteia. Mişcarea iniţială de sănătate publică s-a impus prin lucrările care au demonstrat efectele sanitare ale acţiunilor asupra unor factori de mediu cum au fost: controlul aprovizionării cu apă potabilă, colectarea igienică a apelor fecaloid menajere şi controlul condiţiilor de locuit. Apoi, în ultimul secol medicina şi-a concentrat acţiunile şi intervenţiile asupra bolilor individuale în loc să se adreseze populaţiei ca un întreg.

Modelul medical focalizat pe intervenţiile asupra bolnavilor şi a bolilor, considera organismul ca o maşină şi sănătatea ca opusul bolii. Au fost folosite tehnici tot mai sofisticate pentru diagnosticul şi tratamentul bolilor. Tehnicile preventive ca imunizările şi triajul (screeningul) pentru depistarea unor afecţiuni s-au dovedit a fi însă de primă importanţă pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi într-o mare măsură mai eficiente, cel puţin din punct de vedere economic, pentru menţinerea sănătăţii populaţiei decât tratarea bolnavilor.

Acest mod de abordare a sănătăţii a atras în mare măsură resposabilitatea serviciilor medicale pentru menţinerea şi promovarea sănătăţii. Multe servicii naţionale de sănătate alocă majoritatea fondurilor pentru îngrijirea bolnavilor şi recuperarea unor boli cronice şi prea puţine pentru îngrijirea sănătăţii populaţiei. De ex. în Anglia se cheltuieşte doar 2-3% din bugetul anual de sănătate pentru promovarea sănătăţii, iar în SUA cca 1%, sau şi mai puţin în România. O mare parte din bugetul de promovare a sănătăţii se cheltuieşte pe difuzarea informaţiilor privind îmbolnăvirile şi foarte puţin pentru metodele şi practicile de îngrijire a sănătăţii.

Modelul social al sănătăţii este diferit de cel descris mai sus. El consideră sănătatea ca un rezultat al efectelor tuturor factorilor care afectează viaţa indvidului, familiei şi comunităţii prin toate mijloacele posibile. Whitehead & Dahlgren descriu acest model ca o influenţă a diferitelor straturi constituite de aceşti factori. În centru se află individul cu moştenirea sa genetică. Sănătatea lui este influenţată de straturile care îl încojoară formate din factorii determinanţi.

Astfel primul strat este comportamentul individual şi stilul personal de viaţă care pot deteriora sau promova sănătatea. Indivizii pot fi afectaţi de modelul de comportament al prietenilor şi de obiceiurile şi normele comunităţii.

Al doilea strat este format de influenţa socială şi comunitară care asigură un ajutor mutual membrilor care se află în dificultate şi au condiţii de viaţă nefavorabile. Dar în multe cazuri acest sprijin poate lipsi sau poate avea un efect negativ. (de ex. fumatul, consumul de alcool şi/sau de droguri ilicite, comportamentul sexual libertin, etc)

Cel de al treilea strat include factorii structurali ca: locuinţa, condiţiile de muncă, accesul la servicii cum sunt transportul, îngrijirile medicale, condiţiile mediului de bază: apa, aerul, alimentaţia, solul, radiaţiile etc.

În 1986, la prima Conferinţă Internaţională de Promovare a Sănătăţii de la Ottawa, Canada, s-a declarat că pentru menţinerea şi promovarea sănătăţii condiţiile fundamentale ce trebuie îndeplinite sunt: pacea, locuinţa, educaţia, alimentaţia, venitul, un ecosistem stabil, resurse durabile, justiţie şi echitate socială.

v

Principalii determinanţi ai sănătăţii după Whitehead & Dahlgren

Toţi aceşti factori pot afecta întrega societate: condiţiile socio-economice, culturale şi de mediu. Condiţiile economice şi condiţiile de pe piaţa muncii din fiecare ţară influenţează toţi factorii care determină starea de sănătate, dar în mod special credinţele culturale care predomină în societate. De ex. modul în care este văzută femeia, sau statutul acordat minorităţilor, pot compromite posibilităţile lor de a trăi mai bine. În ultima decadă a devenit din ce în ce mai evident că dezvoltarea durabilă a ecosistemului pe glob este un factor crucial pentru menţinerea sănătăţii. Factorii care formează acest curcubeu sunt în interrelaţii şi se influenţează reciproc.