Studiu privind caracteristicile fizico-chimice și compoziția acizilor grași a uleiului din semințe de tomate

Rezumat

Valorificarea deșeurilor rezultate în urma procesării materiilor prime constituie o problematică pentru procesatori. În urma procesării tomatelor principalul deșeu sunt semințele de tomate. Semințele sunt considerate o bună sursă de ulei cu multiple utilizări.

În acest studiu au fost evidențiate caracteristicile organoleptice, fizico – chimice, dar și compoziția în acizi grași a uleiului din semințe de tomate.

S-au folosit diverse metode pentru a extrage uleiului astfel încât să se obțină un randament maxim.

1. Introducere

Valorificarea deșeurilor rezultate în urma procesării industriale a materiilor prime a devenit o prioritate atât sub aspect economic prin minimizarea pierderilor în urma procesării, dar și din punct de vedere ecologic prin reutilizarea acestor deșeuri prin obținerea de noi produse cu largi utilizări, atât în industria alimentară cât și în alte ramuri.

Roșiile au fost descoperite în timpul marilor călătorii ale exploratorilor în zona Americii Centrale și de Sud, fiind ulterior aduse și cultivate în Europa. Timp de câteva sute de ani, europenii au fost reticenți în privința acesteia.

În prezent cei mai mari producători de roșii la nivel mondial sunt China, Statele Unite ale Americii, Turcia și Egipt. La nivel european Spania și Olanda sunt principalii producători de roșii.

Acestea sunt o sursă excelentă de vitamina A, C, K, acid folic şi potasiu. Conţinutul scăzut în grăsimi saturate, colesterol sau calorii le recomandă într-o dietă sănătoasă, având un rol important în reglarea greutăţii corporale şi reducerea lipidelor din sânge.

Roșiile sunt consumate în stare proaspătă și nu numai. O dată cu dezvoltarea industriei alimentare și din dorința de a consuma roșii indiferent de anotimp s-a apelat la conservarea acestora prin diverse metode. Astfel din procesarea lor rezultă cantități însemnate de deșeuri cărora li s-au găsit posibilități de reutilizare.

Pentru diminuarea acestor pierderi s-au dezvoltate diverse procedee și metode de valorificare. În prezent se poate valorifica licopenul și β – carotenul, dar și uleiul din semințe de tomate. Acestea sunt doar o parte din produsele care se pot valorifica din deșeurile rezultate în urma procesării roșiilor.

2. Valorificarea deşeurilor rezultate din prelucrarea tomatelor

Tomatele (Lycopersicon esculentum) sunt principalele legume cultivate la nivel mondial. Acestea constituie o sursă excelentă de substanțe nutritive cu importanță în sănătatea umană, dar și o sursă bună de minerale, vitamina C și E, licopen, ß-caroten, flavonoide, acizi organici, compuși fenolici și clorofilă [Kamazani, N.A., et al., 2014].

Prelucrare industrială a tomatelor conduce la o foarte mare cantitate de deșeuri, semințele și pielițele fiind produsul majoritar. Doar o mică parte din acestea sunt utilizate în fluxuri ca îngrășăminte, iar restul cantității rezultate constituie o problemă de mediu din punct de vedere al poluării [Botineștean, C., et al., 2014]. Dezvoltarea industriei de prelucrarea a tomatelor prezintă probleme în zona economică, dar și de mediu din aspectul deșeurilor ce rezultă în urma procesării. În zilele noastre ideea de reevaluare a acestor deșeuri este foarte dezbătută [Botineștean, C. et al., 2012].

Când roșiile sunt transformate în produse precum ketchup, pastă de tomate, sos de tomate, conserve de tomate [Guyer, H.H, 1998], circa 30-40% din cantitatea inițială de tomate devine deșeu. Pentru a maximiza profiturile, procesatorii de tomate au fost nevoiți să găsească utilizări pentru aceste deșeuri [Eller, F.J., et al., 2010].

2.1. Tipurile de deșeuri din prelucrarea tomatelor

Eliminarea deșeurilor rezultate din prelucrarea tomatelor reprezintă o mare problemă în multe țări. În cazul în care aceste deșeuri ar putea fi prelucrate, uscate și vândute ca furaje, problema acumulării și a poluării ar fi rezolvată și ar fi un beneficiu fiind introduse pe piața în curs de dezvoltare. Din industria de procesare a tomatelor rezultă două tipuri de deșeuri: deșeuri lichide și deșeuri solide.

1. Deșeurile solide

Fracțiunea solidă de deșeuri de tomate este compusă din:

- roșii crăpate pe parcursul transportului sau contaminate de microorganisme sau dăunători și resturile îndepărtate în timpul operației de spălare;

- pielițe, țesut de bază și semințe, individuale sau mixte, îndepărtate cu abur sau pe cale mecanică, ori rezultate din operația de decojire.

Deșeurile solide se estimează a fi aproximativ 19% din cantitatea inițială de roșii [El Boushy, A.R.Y. & Van der Poel, A.F.B, 2000].