Studiul Calității Produselor Alimentare Oferite pe Piață

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE ALE CALITĂŢII MĂRFURILOR

1.1. Calitatea mărfurilor

Calitatea mărfurilor este o problemă care mobilizează preocupări din cele mai diverse, de la producători până la consumatorii finali, care îşi manifestă satisfacţia sau insatisfacţia faţă de comportarea produselor în timpul consumului. Gradul în care se obţin satisfacţii creează condiţii pentru apariţia cererii pe piaţă sau pentru reînnoirea ei. Deoarece cererea se manifestă prin bani, problematica calităţii îmbracă şi aspecte economice.

Într-o formulare generalizată şi mai puţin ştiinţifică, prin calitatea mărfurilor se poate înţelege măsura în care acestea satisfac scopul pentru care acestea au fost produse.

Calitatea reprezintă deci o sumă a acestor proprietăţi care reflectă gradul de satisfacţie al nevoii sociale. Nivelul calităţii este o cerinţă impusă mărfurilor din exteriorul producţiei şi este rezultat al unui anumit nivel de educare, care dovedeşte aspiraţiile unui popor, aspiraţii care au fost cultivate şi implantate prin diferite mijloace în conştiinţa de sine a fiecărui individ.

Termenului de calitate îi sunt asociate o serie de alte cuvinte. Azi putem vorbi de existenţa unor concepte de calitate:

- conceptul calităţii vieţii;

- conceptul calităţii producţiei;

- concepte ale calităţii produselor şi serviciilor.

De-a lungul dezvoltării comerţului au apărut în decursul timpului mai multe concepte privind calitatea:

- conceptul artizanal al calităţii produselor – conceptul breslelor;

- conceptul calităţii din epoca timpurie;

- conceptul clasic al calităţii (începe cu secolul al XIX-lea când produsul este privit drept o realizare exclusiv tehnico – inginerească, iar calitatea lui ca o însumare a proprietăţilor fizice, chimice, mecanice;

- conceptul modern al calităţii produsului (merceologia).

Cerinţele calităţii sunt expresii generale ale nevoilor clienţilor reieşite din cercetările de marketing care apoi sunt „traduse” într-un ansamblu de proprietăţi exprimate cantitativ sau calitativ şi specificate în documentaţia tehnică. Cerinţa reprezintă o nevoie sau aşteptare declarată, implicită sau obligatorie şi care poate fi generată de diferitele părţi interesate. Pentru produse, procese sau sisteme cu aceeaşi utilitate funcţională, cerinţelor li se pot atribui diferite clase (categorii sau ranguri).

Proprietăţile sunt toate însuşirile specificate ale unui produs necesare fabricării lui pentru acoperirea unei nevoi şi care conferă produselor o anumită valoare de întrebuinţare. Proprietăţile sunt specificate în documentaţia tehnică sub forma proprietăţilor fizice, chimice, mecanice, organoleptice etc. Numărul lor este relativ mare, în funcţie de natura produsului.

Caracteristicile calităţii sunt cele mai importante proprietăţi, selecţionate după aportul lor la stabilirea gradului de utilitate al produsului la un moment dat. Caracteristicile calităţii reprezintă prima treaptă a sintezei pentru evaluarea corectă a calităţii. Caracteristica este o trăsătură distinctivă proprie sau atributivă, calitativă sau cantitativă şi care poate fi: fizică (caracteristici mecanice, electrice), chimice sau biologice, senzoriale, temporale, funcţionale, estetice etc. Caracteristicile calităţii se pot grupa după mai multe criterii, cele mai importante fiind legate de aportul pe care îl au la satisfacerea nevoii beneficiarilor.

Cheia în obţinerea calităţii este planificarea, „construirea calităţii” de la început, şi nu numai încercarea de a inspecta în final.

Asocierea calităţii cu ideea de îmbunătăţirea continuă a ei a condus la apariţia conceptului de calitate totală ca o strategie a calităţii.

În opinia lui J. Kelada, calitatea totală reprezintă „satisfacerea nevoilor clienţilor în ceea ce priveşte calitatea produsului sau serviciului (Q), livrarea cantităţii cerute (V), la momentul (T) şi locul (L) dorite, la un cost (C) cât mai mic pentru client, în condiţiile unor relaţii agreabile şi eficiente cu acesta şi ale unui sistem administrativ (A) fără erori, începând cu realizarea comenzii şi până la plata facturi”.

Majoritatea specialiştilor consideră însă că introducerea costului printre elementele calităţii totale nu este corectă întrucât costul face parte deja din calitatea produsului sau serviciului.

Noul concept de calitate totală aduce şi unele diferenţieri semnificative în abordarea problemelor calităţii cum ar fi:

• răspunderea la nevoile clienţilor şi nu numai realizarea unui produs bun;

• prevenirea defectelor şi a neconformităţilor şi nu inspecţia calităţii;

• responsabilitatea pentru calitate este a tuturor angajaţilor prin generalizarea autocontrolului şi nu a controlului extern;

• obiectivul principal este „zero defecte” şi nu „nivelul de calitate acceptabil”, care presupune acceptarea loturilor de mărfuri cu un anumit procent de exemplare defecte;

• evaluarea se face prin raportare la satisfacerea nevoii clienţilor şi prin compararea cu nivelul cel mai ridicat al calităţii produselor concurenţei şi nu numai prin raportare la calitatea prescrisă.

Trăsăturile caracteristice ale conceptului modern al calităţii produsului sunt:

1. Conceptul modern interpretează produsele ca pe un sistem complex de relaţii, fapte, date, într-o viziune sistemică. Calitatea este dată de sinteza proprietăţilor corporale (de natură materială: fizice, chimice, estetice etc.) şi acorporale (reprezentând relaţii, facilităţi, operaţii de service, marca de fabrică, de comerţ, de calitate, gradul de uzură morală al produsului) care împreună satisfac cererea exprimată pe piaţă. Conceptul afirmă că marfa este purtătoarea unei cantităţi de informaţii de natură umană, tehnică şi economică, ergonomică şi ecologică, care se prezintă ca un tot unitar.

2. Categoria de calitate este organic legată de categoria de utilitate şi nu se poate vorbi de existenţa unui produs, dacă acestuia îi lipseşte calitatea. Calitatea este unul din cei doi parametrii ai valorii de întrebuinţare (al doilea parametru este cantitatea).

3. Noţiunea de calitate îşi are geneza în raportul marfă-necesitate. Absenţa acestui raport face să nu existe calitate.