Studiul extracției acizilor nucleici din drojdie de panificație

Introducere

Drojdia de panificaţie se prezintă astăzi, în comerţ, în diverse forme: drojdie comprimată (proaspătă), drojdie uscată activă (ADY), drojdie uscată protejată (PAPY) şi drojdie uscată instant.

Cea mai populară formă este drojdia comprimată (proaspătă), care se comercializează în pachete vrac ca drojdie sfărâmată şi ca drojdie pentru prăjituri ambalată în hârtie ceruită

În afară de utilizarea în panificaţie, drojdiile sunt folosite pentru producerea pe scară industrială de proteine, aminoacizi, vitamine, hormoni, introduse în prezent în hrana animalelor.

În multe ţări ale lumii, drojdiile de panificaţie se consideră cele mai economice şi utile materii prime pentru producerea extractelor proteice cu concentraţie mare de proteine. În ultimii ani, s-a observat tendinţa sporirii fabricării drojdiei de panificaţie pentru obţinerea de proteine alimentare, deoarece indicatorii săi organoleptici sunt apropiaţi de indicatorii proteinelor extractelor de carne.

Din producţia mondială de drojdie comprimată aproximativ 88% este folosită în industria de panificaţie, iar restul pentru obţinerea de izolate proteice, vitamine (grupul B), sau enzime( invertaza, dehidrogenaza, enzime din complexul enzimatic), încât în diferite ţări consumul mediu de drojdie este de 1,4-2,5 kg/ locuitor şi an.

Justificarea temei

Prin aceasta lucrare dorim sa obţinem, pe cale biotehnologică, unele extracte de drojdie de panificaţie, bogate în ribonucleotide, care să poată fi utilizate ca aromatizanţi sau potenţiatori de aromă în diverse alimente, precum supe concentrate, supe deshidratate, sosuri, conserve de carne, de legume, produse pentru vegetarieni.

Mai mult, un astfel de extract de drojdie, poate constitui un punct de plecare pentru separarea nucleotidelor şi utilizarea lor în alimente pentru nutriţie specială: produse pentru copii şi pentru persoanele cu imunodeficienţă.

Acizi nucleici

Acizii nucleici sunt compuşi macromoleculari cu structură complexă şi mase moleculare cuprinse între câteva zeci de mii şi milioane. Sunt, împreună cu proteinele, componentele nucleoproteidelor, compuşi de importanţă biologică, existenţi în celulele vii. După provenienţa lor, respectiv după materialele din care au fost extrase, acizii nucleici erau consideraţi de două tipuri: acizi timonucleici (acizi nucleici din timus sau acizi nucleici animali) şi acizi zimonucleici (acizi nucleici din drojdie sau acizi nucleici vegetali). Întrucât s-a constatat că deosebirea dintre ei constă în natura componentului glucidic (acizii timonucleici conţin în molecula lor dezoxi-D-riboza, iar acizii zimonucleici conţin D-riboza), denumirile lor au fost înlocuite cu denumirile de acizi dezoxiribonucleici (ADN), şi acizi ribonucleici (ARN). Cercetări ulterioare au dovedit, însă, că aceste două tipuri de acizi nucleici sunt prezente în toate organismele vii, având rol important în desfăşurarea proceselor vitale normale şi patologice; acizii dezoxiribonucleici sunt substanţele de bază în aparatul genetic, care asigură ereditatea şi variabilitatea, pe când acizii ribonucleici au mai mult rol funcţional legat de sinteza proteinelor.