Sucul de morcovi

1. Introducere, Origine si Evolutie

Morcovul (Daucus carota, fam. Apiaceae/Umbelliferae), este o plantă erbacee, bianuală, legumicolă, cu valoare terapeutică, melifera, foarte apreciată pentru conţinutul său in vitamine şi săruri minerale. 1.

Denumiri din alte limbi1:

engleza=carrot;

franceza= carotte;

germana=möhre;

In catalogul oficial al ISTIS pentru anul 2002, sunt mentionate urmatoarele grupe de soiuri si hibrizi dupa perioada de vegetatie2:

-timpurii: 70-90 de zile- hibrizi Napoli, Bangor;

-semitumpurii: 100-120 de zile- de Nantes, Narbone F1, Nassau F1;

-tarzii: 130-140 de zile- Urias de Berlicum, Bauer Killer Rote Herz;

Cu foarte bune rezultate se cultivă soiul timpuriu Tip-Top şi hibrizii timpurii Jaguar F1 si Tagus F1 ai firmei olandeze Syngenta, distribuiţi in Romania prin firma SC. Agrosel SRL.

Pentru obţinerea rădacinilor destinate consumului proaspăt în timpul verii si păstrarii peste iarnă, morcovul se cultivă în câmp, iar pentru consumul extratimpuriu, se poate cultiva în spaţii protejate sau rãsadniţe3.

Morcovul cultivat provine din selectia si ameliorarea morcovului salbatic din bazinul mediteranean. Este mentionat de Plinius cel Batran in scrierile sale inca din Antichitate. A fost folosit din timpuri stravechi ca si planta medicinala, apoi ca planta alimentara de catre greci, romani si arabi. Cultura lui se practica cu mai bine de 3000-4000 ani i. Hr. Cu 2500 ani i. Hr. era cultivat in Grecia, de unde a fost preluat de tarile Imperiului Roman. In Europa, Asia, America, cultura morcovului s-a extins in secolele XIII-XV4.

Primele forme ameliorate de morcov, cu un continut ridicat de zahar si caroten, cu radacini scurte sau semilungi si carnoase, au fost obtinute de gradinarii olandezi, prin secolul al XVII-lea4.

Multe dintre soiurile cultivate astazi au fost obtinute in secolul al XIX-lea, de catre Vilmorin (Franta). Aceste soiuri s-au raspandit ulterior in toate continentele. La noi in tara morcovii au fost introdusi in secolul al XVII-XVIII, mai intai cei furajeri si ceva mai tarziu morcovii alimentari5.

Tarile cu pondere mare in productia de morcov sunt: China, SUA, Polonia, Japonia, Anglia, Franta, Italia, Germania, Romania5.

In prezent ocupa cca 80% din suprafetele cultivate cu plante legumicole pentru radacini tuberizate. In Romania se cultiva in toate judetele, avnd cele mai favorabile conditii pe luncile raurilor din Transilvania, Crisana, Nord-Vestul Moldovei. Cei mai mari morcovi s-au obtinut in Suedia, ei avand lungimea de 32 cm si diamentrul de 22 cm5.

Figura 1. Soiuri de morcovi

2. Importanţa culturii

Radacinile tuberizate de morcov se folosesc in alimentaţie, in stare crudă, preparată, sub formă deshidratată, de conserve şi sucuri. Sucul de morcov intră în alimentaţia copiilor încă din primele luni de viată5.

Rădăcina conţine: apă 86-88%, glucide 6-9%, protide 0,7-1,5%, lipide 0,2-0,3% precum şi o mare varietate de substanţe volatile, care le conferă o ridicată valoare alimentară si terapeutică5.

Trebuie remarcat conţinutul ridicat de caroten( provitamina A), care variază intre 5 si 24 mg la 100 g substantă proaspată, vitaminele: E, B1. B2, C, K, Mg, S, Cu, Br, asparagina, daucarina, ulei volatil. Frunzele conţin acizii cafeic si ferulic, clorofila (10,28mg/g substantă proaspată), flavonoizi(1-2mg/kg substantă proaspată), glicozizi, diferite hidrocarburi, fitosteroli, macroelemente reprezentate de N, Na, Ca Mg si microelemente Al, Fe, Zn, Mn, Si, Ni, As, I, F, Co în cantitaţi mai mari decât în rădăcină. Florile si fructele conţin glicozizi flavonici ai căror agliconi sunt quercetina si kempferolul.