Sucul de tomate

MOTIVAREA TEMEI

Am ales această temă deoarece sucul de tomate este este unul dintre cele mai sănătoase băuturi, cu numeroase beneficii pentru întregul organism.

Mai mult decât a fi folosit pentru gătit, datorită gustului bun pe care îl conferă mâncărurilor sau pentru obţinerea unor cocktailuri, sucul de roşii ar trebui să facă parte din meniul nostru zilnic, pe post de băutură energizantă şi scut de protecţie pentru organism.

Denumit şi alimentul medicament, acesta este recomandat de medici pentru menţinerea sănătăţii şi preveirea diferitelor boli. Totodată oamenii de ştiinţă au descoperit proprietăţile vindecătoare ale sucului de tomate care datorită conţinutului ridicat de licopen luptă impotria cancerului.

La fabricarea sucului de tomate, ca materie primă se utilizează tomatele. Tomatele sunt unele dintre cele mai importante legume, 70-90% din europeni consumă roşii, iar acesta este unul din cel mai mare nivel al consumului din toate produsele agroalimentare. Importanţa alimentară şi terapeutică a roşiilor este datorată conţinutului bogat în vitamine, glucide, acizi organici, săruri minerale şi elemente energetice.

Numeroasele proprietăţi şi beneficii ale sucului de tomate fac din acesta un produs larg utilizat în toate ţările cu o producţie mondială numărând zeci de milioane de tone în fiecare an.

I. INTRODUCERE

Prima roşie s-a copt în urmă cu trei mii de ani în Peru, sub soarele fierbinte al Anzilor Cordilieri. Maiasii sunt cei dintâi care le-au mutat din sălbăticie în grădină, transformandu-le în hrană. De la ei, legumele purpurii au migrat şi la alte popoare preistorice ale Americii de Sud, răspandindu-se pe întreg continentul. În Europa, roşiile au ajuns târziu, abia prin secolul 17, aduse de către conchistadorii spanioli. La început erau considerate fructe toxice şi se evita consumul lor în alimentaţie, fiind folosite doar ca plante ornamentale şi medicale (mai ales afrodisiace)

Denumirea “tomate” face parte din categoria cuvintelor “fără frontieră”, termenul fiind prezent în numeroase limbi, într-o formă aproape identică (“tomate” în franceză, portugheză, spaniolă, germană, “tomato”, în engleză, “tomat” în limbile nordice–norvegiană, daneză, suedeză–“tomaat”, în olandeză etc.). Originea cuvântului se afla în “tomatl”, împrumutat din nahuatl, limba folosită de populaţia aztecă.

Roşiile reprezintă una din principalele legume utilizate în alimentaţie în stare proaspătă şi având cea mai mare pondere în industria conservelor de legume. Fructul este o bacă de culoare verde la început, iar la maturitate roşu, roz, zmeuriu, galben ca lămâia, portocaliu sau chiar alb. Forma fructului este foarte variată şi împreuna cu culoarea constituie un caracter de soi. Se pot întâlni fructe de formă sferică, sferic turtită, ovoidă, piriformă etc. Fructul poate fi neted sau increţit, mic, mijlociu, mare sau foarte mare.

Culoarea fructelor de tomate se datorează proporţiei în care se găsesc în fructe pigmenţii caroten şi licopen. Lehmann precizează că pieliţa fructelor nu se colorează în roşu, ci numai în galben sau rămâne incoloră. Din combinarea culorii pulpei cu cea a pieliţei rezultăă culoarea fructelor diferitelor soiuri de tomate.

Prospeţimea şi gustul plăcut este conferit de acizii liberi în echilibru cu aromatizanţii naturali şi cu zaharurile solubile. Fermitatea şi consistenţa fructelor, apte pentru transport şi păstrare, sunt asigurate de conţinutul în proteine, aminoacizi, substanţe pectice, celuloză şi hemiceluloză.

În industria fabricării sucului de tomate se utilizează tomate de formă rotundă, suprafaţa netedă, culoarea roşie intensă, nu se admite tomate necoapte- verzi, trebuie să fie fără semne de fermentare sau mucegai, neatacate de boli, greutatea trebuie să fie cuprinsă între 70-100g, substanţa uscată nu mai mică de 4%.