Tehnologia de Cultivare a Cartofului

IMPORTANŢA ŞI RĂSPÂNDIREA CARTOFULUI ÎN LUME ŞI ÎN ROMÂNIA

Importanţă

Cartoful este una din cele mai importante plante alimentare, industriale şi furajere. El se cultiva pe toate continentele, dar în mod deosebit în Europa, care deţine circa 60% din suprafţa mondială.

În alimentaţia omului cartoful se consumă preparat sub diferite forme, adeseori înlocuind complet pâinea. Astfel în Germania consumul de cartof per locuitor se ridică anual la circa 130 kg, în Franţa la 108 kg, în Belgia la 118 kg, în Olanda la 98 kg, în Irlanda la 140 kg, etc. cartoful este nelipsit din regimurile dietetice.

În industrie cartoful constituie o valoroasa materie primă, mai ales pentru fabricarea spirtului şi amidonului, dextrinei şi glucozei. Dintr-o tonă de tuberculi pot rezulta : 95 l alcool de 400 sau 140 kg amidon uscat sau 100 kg dextrină.

În hrana animalelor importanţa cartofului creşte din ce în ce mai mult, mai ales în zonele montane şi cele colinare, respectiv în acea parte a ţării unde producţia de porumb este deficitară, datorită condiţiilor ecologice mai puţin favorabile. Ca produs furajer, cartoful prezintă importamţă mai mare pentru îngrăşarea porcilor şi hrana vacilor de lapte. În comparaţie cu cerealele furajere cartoful produce la unitatea de suprafaţă de 3 ori mai multe unităţi nutritive. Prin încercări experimentale s-a dovedit că fiecare 20 kg de cartofi produc 1 kg de carne de porc şi fiecare 25 kg de cartofi produc 21 l lapte şi 1 kg de unt.

Cartoful este o plantă importantă şi din punct de vedere fititehnic. Fiind prăşitoare, lasă terenul curat de buruieni, valorifică economic gunoiul de grajd şi îngrăşămintele minerale; reacţionează cu mari sporuri de recoltă la irigare ; se cultivă în zone mai reci şi în zone muntoase unde porumbul nu ajunge la maturitate ; este o foarte buna premergătoare pentru grâul de toamnă, orzoaică şi alte culturi.

Cartoful timpuriu prezintă o importanţă deosebită şi datorită faptului că acesta foloseşte raţional terenul, cu maximum de eficienţă economică. După recoltarea cartofului timpuriu se poate înfiinţa o doua cultură (în acelaşi an agricol): varză de toamnă, castraveţi de toamnă, fasole pentru conservă, etc. Veniturile realizate din vânzarea cartofilor extratimpurii şi timpurii se efectuează într-o perioadă cînd producătorii agricoli nu au alte resurse financiare mai importante.

În cele peste 140 de ţări unde se cultivă, în principal în scop alimentar şi mai puţin pentru industrializare şi furajarea animalelor, cartoful ocupă locul patru după cultura grâului, orezului şi porumbului.

Răspândirea cartofului

Dovezile istorice şi arheologice arată că zona de origine a cartofului este America de Sud (Peru, Ecuator şi Columbia). Primul studiu amănunţit asupra cartofului a fost făcut în 1883 de către DEPHONSE DE CANDOLLE, în lucrarea „L’origine des plantes cultives”.

Răspândirea cartofului din America de Sud îm Europa s-a făcut prin Spania şi Anglia. Din Spania cartoful a pătruns în Portugaliua şi Italia, apoi în Belgia. În Anglia cartoful este cunoscut din secolul XVI.

Cea mai veche atestare scrisă a prezenţei cartofului în Europa datează din anul 1573 şi se află în arhivele unui spital din Servilla – Spania. În Franţa, cartofii sunt menţionţi pentru prima dată în 1604 de către Oliver de Seres.

Datorită foametei din anii 1867 – 1869, precum şi a muncii intense de cercetare a savantului francez Antoine – Augustin Parmentier, considerat „părintele” cartofului, acesta s-a impus ca plantă alimentară pe plan mondial.

În prezent cultura cartofului pentru consum uman se situiază pe locul patru în lume şi se extinde pe circa 18 – 19 milioane hectare. În anul 2004 producţia mondială a fost de circa 308 milioane tone.

În tabelele 1, 2, 3 se observă principalele ţări cultivatoare de cartof, din trei puncte de vedere diferite: cel al suprafeţei cultivate, al producţiei totale şi a producţiei medii la hectar. Datele au ca sursă baza de date FAO pentru anul 2005.