Tehnologia de obținere a crapului, sângerului și novacului în vârsta de 3 veri

Ciclul şi sistemul de exploatare

Ciclul de exploatare se întinde pe o perioda de 3 ani pentru peştele de consum

Furajarea se face pe faze tehnologice cu diferite furaje.

Sistemul reprezintă avantaje şi dezavantaje.

A. Avantaje:

producţie mare;

recuperarea investiţiilor pe timp relativ scurt;

folosirea apei din orice râu sau lac din apropierea fermei piscicole;

B. Dezavantaje:

pierderi mari în cazul unor greşeli de nutriţie, boli acute şi supraacute transmisibile datorită densităţii de populare;

pierderi mari datorită infestării apei, râului ce întreţine ferma piscicolă, datorită deversărilor industriale.

DESCRIEREA SPECIEICyprinus Carpio

Morfologia externă a crapului

Forma crapului este alungită şi puţin comprimată lateral variind foarte mult la diferite rase sau varietăţi

Crapul este acoperit în general, cu solzi mari, cicloizi, pe tot corpul sau parţial.

Capul este în general mic, cu opercule mari. La exemplarele adulte, operculele au suprafaţa striată. Gura este mică, subterminală, având maxilarul superior puţin mai lung decât cel inferior, şi prevăzută cu patru mustăţi aşezate câte două de fiecare parte a gurii (două mai mici pe maxilă şi două mai mari la colţurile gurii). Dinţii nu se găsesc pe oasele faringiene, ei sunt aşezaţi în trei serii, câte cinci de fiecare parte.

În mod general crapul are 30-33 spini branhiali, ei sunt în număr cu atât mai mare, mai subţiri şi mai lungi cu cât hrana folosită este mai mică şi mai fină, rolul lor fiind în filtrarea organismelor nutritive introdu-se în cavitatea bucală.

Numărul vertebrelor la crap este cuprins între 36-37.

Ca organe de locomoţie crapul posedă:

Două înotătoare perechi: ventrale şi pectorale;

Trei înotătoare neperechi: dorsală, anală şi caudală.

Culoarea crapului este foarte variată, ea depinzând de regiune, natura apei, natura solului, temperatură, vârstă, hrană, rasă, etc.

În mod obişnuit crapul are partea dorsală a corpului de culoare mai închisă, cenuşiu-verzui, laturile sunt cenuşiu-gălbui.

Crapul este o specie omnivoră.

DESCRIEREA SPECIEIHypophtalmichthys molitrix Valenciennes

Morfologia externă a sangerului

Hypophthalmichthys molitrix (Val. 1844), are corpul comprimat lateral, spinarea uşor îngustată între ceafă şi dorsală, dar necarinată, rotunjită în urma dorsalei. Capul este mare, iar ochii sunt dispuşi foarte jos. Spinarea este colorată în negru cenuşiu, iar laturile şi abdomenul în cenuşiu.

Gura mică terminală, oblică în sus cu tendinţe de gură superioară,deschiderea ei ajunge sub nări, iar inserţia mandibulei sub marginea anterioară a ochiului. Dorsala este situată în urma ventralelor, iar anala în urma dorsalei. Caudala este adânc bifurcată, iar marginea analei este scobită. Linia laterală este puternic îndoită în partea anterioară, după care revine în poziţie aproape rectilinie.

Corpul este acoperit cu numeroşi solzi mărunţi. Este caracterizat prin coloraţia regiunii dorsale în verde-gri, părţile laterale şi regiunea ventrală în argintiu, iar înotătoarele de culoare deschisă.

Hrana de bază a acestei specii o formează fitoplanctonul, cu care se hrăneşte în tot cursul vieţii, în afară de prima perioadă de dezvoltare, când în paralel cu fitoplanctonul consumă şi zooplacton. Sângerul adult consumă în special fitoplancton, dar şi detritus.