Tehnologia de obținere a mălaiului extra

CAP 1. CARACTERISTICILE MATERIILOR PRIME

1.1. Introducere

Porumbul se situează pe locul trei între plantele cultivate pe glob, după grâu şi orez.

Suprafeţele mari cultivate cu porumb în lume se datorează utilizărilor sale multiple şi variate şi particularităţilor plantei:

• capacitatea de producţie mai ridicată faţă de celelalte cereale;

• plasticitatea ecologică ridicată care îi permite un areal larg de răspândire;

• rezistenţa la secetă, care îi permite să realizeze producţii mari şi relativ constante;

• are mai puţine boli şi dăunători şi este rezistent la cădere;

• bună premergătoare pentru majoritatea culturilor cu condiţia să elibereze terenurile de resturile vegetale;

• suportă monocultura fără probleme, cu condiţia combaterii buruienilor şi aplicării îngrăşămintelor;

• valorifică bine precipitaţiile, apa de irigaţie, gunoiul de grajd şi îngrăşămintele chimice,

cultura este mecanizabilă 100 %;

• necesită cantităţi mici de sămânţă datorită coeficientului ridicat de înmulţire;

• se recoltează mecanizat sau manual fără pericol de scuturare;

• se poate cultiva asociat cu fasole sau dovleci în agricultura de subzistenţă;

• reuşeşte ca plantă furajeră în miriştea premergătoarelor timpurii (borceag, orz, mazăre) în condiţii de irigat;

• posibilităţile de valorificare a recoltei sunt variate: se poate depozita sub formă de ştiuleţi, fără să fie alterată calitatea, dacă se respectă condiţiile de depozitare.

Întrebuinţările porumbului:

Porumbul se cultivă pentru boabe, care au multiple întrebuinţări:

• În alimentaţia omului, făina de porumb se foloseşte pentru mămăligă, fulgii de porumb pentru micul dejun, diverse alimente pentru copii, porumb fiert, copt şi pop corn, iar în urma prelucrării industriale rezultă o gamă de produse gen amidon, glucoză, dextroză, ulei care se regăsesc în diverse alimente sau se folosesc ca materie primă pentru bere, whisky, bio etanol, medicamente, etc. din producţia mondială de porumb, numai 15 % este folosită direct în alimentaţia umană.

• În furajarea animalelor, boabele de porumb intră în compoziţia unor

reţete de nutreţuri combinate pentru diverse categorii de animale datorită

valorii nutritive ridicate (1 Kg boabe echivalează cu 1.17-1.30 unităţi nutritive

şi conţine 70-80 g proteină digestibilă). Din producţia mondială de porumb

75-80 % se foloseşte în hrana animalelor. Prin recoltare în faza de lapte ceară şi

însilozare se obţine un furaj suculent valoros pentru toate categoriile de bovine. Tulpinile rămase după recoltare (cocenii) se folosesc ca furaj grosier, iar prin

tocare şi însilozare cu adaos de melasă sau uree, rezultă un nutreţ valoros pentru

rumegătoare. De la fabricarea amidonului din porumb şi de la fabricarea uleiului din germeni rezultă borhoturi valoroase pentru porcine.

• În industrie, boabele de porumb se folosesc pentru fabricarea spirtului, amidonului, glucozei şi bio etanolului. Din 100 Kg boabe prin procesare industrială se poate obţine unul din produsele: 77 kg mălai, 44 l spirt, 63 Kg amidon, 71 Kg glucoza, la care se adaugă 1,8-2,7 l ulei alimentar şi 3,6 kg şrot de embrioni, care intră în compoziţia furajelor sau alimentelor sărace în proteine. Prin hidroliza enzimatică a amidonului din porumb se obţine sirop de fructoză şi zaharoză folosite ca înlocuitori pentru zahăr. Din ciocălăi se obţine furfurol, nutreţuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine sau se folosesc drept combustibil. În prezent, numai 5 % din producţia mondială de porumb se foloseşte în scopuri industriale.

• În România, porumbul deţine primul loc atât în ce priveşte suprafaţa

cultivată, 49-52 % din suprafaţa cultivată cu cereale, cât şi producţia totală, 50 % din producţia totală de cereale.

Clasificarea botanică şi soiuri ale porumbului

Porumbul este o plantă anuală ierboasă, aparţinând familiei Gramineae, secţia Maydeae, genul Zea. Botanistul suedez K. Linné l-a denumit Zea Mays, denumire care se menţine şi în prezent. Planta are o creştere viguroasă, existând forme şi soiuri de porumb cu creştere de până la 9 m (insulele Antile) şi de asemenea şi forme pitice, până la 70 cm. Înălţimile pentru soiurile şi hibrizii cultivaţi la noi variază între 1 şi 3 m.

De menţionat că cea mai mare lungime o ating ştiuleţii cu un număr maxim de rânduri (24 sau mai mult). În funcţie de aceste două dimensiuni variază şi greutatea ştiuleţilor (50-500 g).

Numărul rândurilor de boabe este totdeauna pereche. Numărul de rânduri este condiţionat mai mult de natura ereditară a soiului. Totuşi în condiţii favorabile, numărul rândurilor creşte. Numărul de 8 rânduri este cel mai constant, formând un caracter tipic de soi.

Mai puţin de 8 rânduri (4 - 6) se întâlnesc foarte rar şi numai la liniile autofecundate. Numărul mai mare de 8 rânduri nu mai este constant şi în cadrul aceluiaşi soi se întâlnesc ştiuleţi cu 10-14 rânduri, caz în care majoritatea au 12 (Arieşan, Studina, Dobrogean) sau cu 14-18 şi 16-24 la soiurile Dinte de cal, Pignoletto, etc.