Tehnologia de obținere a sucului de morcovi

Capitolul 1: Introducere

1.1. Scurt istoric al morcovilor

Morcovul are o istorie mai lunga decat a omenirii. Polen fosilizat, vechi de peste 34 de milioane de ani, a fost gasit pe fundul unui lac din Elvetia.

Prima dovada a cultivarii sale provine din Asia. Acum 5000 de ani, morcovii erau cultivati intr-o regiune ce se intinde pe teritoriile actuale ale Afganistanului, Pakistanului si Iranului.

Antichitatea orientala: Morcovul este inclus in lista de legume cultivate in gradinile imperiale ale Babilonului. Era probabil cultivat pentru frunzele, florile sau semintele sale, toate avand o aroma placuta. Practic, era folosit atat ca leguma, cat si ca verdeata aromata. Desenele templelor prezinta o radacina de culoare violeta in care unii egiptologi au identificat morcovul. Mai mult, in criptele faraonilor au fost descoperite papirusuri ce dezvaluie tratamente in care se folosesc morcovul si semintele.

Secole de-a randul, negutatori arabi au strabatut rutele comertului din Arabia, Asia si Africa raspandind in toate satele semintele morcovului violet. De-a lungul acestor ani leguma a fost semnalata ca avand o mare varietate de culori, de la violet la alb, galben pal, rosu, verde si negru (niciodata portocaliu!).

Antichitatea occidentala: Morcovii erau bine cunoscuti atat grecilor, cat si romanilor. Pe acea vreme, varietatile populare de morcovi erau cele de culoare alba si mov. Grecii cultivau un soi de morcov lipsit de gust si aroma. Romanii obisnuiau sa manance morcovii cruzi, cu un sos, sau ii gateau intr-un sos preparat din chimen, sare, vin fermentat si ulei. Un amanunt interesant al culturii romane este ca un tip popular de amfora (care in limba greaca inseamna „doua urechi”) era numita si amfora morcov, din cauza formei sale tuguiate.

Evul Mediu: In secolul al 10-lea, tot in Afganistan, locuitorii care erau veneratori ai soarelui si credeau ca a manca ceva de culoarea galbena sau portocalie iti dezvolta simtul echitatii, foloseau morcovul in ritualuri. Acelasi obicei se intalnea si in Pakistan, aici luand forma unor “muraturi”(radacini de morcovi conservate in butoaie) consumate tot timpul anului. Din orasele si satele situate de-a lungul coastei nord-africane, maurii au raspandit planta in Spania, Olanda, Franta, Anglia si, de acolo, in restul Europei, regiuni in care a avut loc mutatia ce a eliminat rosul din paleta de culori in care se putea regasi morcovul. Varietatile mov, alba si galbena au fost aduse in sudul Europei in secolul XIV, morcovii negri, verzi si rosii i-au urmat foarte repede.

La aceasta vreme leguma ajunsese sa fie cunoscuta si in China, unde se presupune ca a ajuns din Persia. Doctorii din Evul Mediu recomandau morcovul ca un medicament pentru aproape toate bolile, de la sifilis pana la muscaturile de caine.

In secolul 16 morcovul se gasea deja doar in trei varietati coloristice principale: galben, rosu si auriu inchis. Devenise deja un obisnuit insotitor al carnii fierte. Radacinile erau folosite si pentru a hrani animalele si era cunoscut faptul ca vacile hranite cu morcovi, dadeau un lapte de calitate superioara. Mai tarziu s-a dovedit contrariul: prea multi morcovi in dieta vacilor da un lapte amar!

La curtea regelui englez Iacob I era la moda ca doamnele sa foloseasca florile, frunzele asemanatoare penelor si chiar a tulpinilor morcovului pentru a decora parul, palariile, manecile, rochiile si jachetele. Frunzisul verde dantelat era in special apreciat in timpul lunilor de toamna, cand capata o usoara tenta rosiatica.

Morcovul portocaliu: Abia in secolul 17 s-a nascut binecunoscutul morcov portocaliu, in Olanda. Leguma bogata in caroten a fost creata in onoarea lui William I de Orania, in timpul luptei pentru independenta Tarilor de Jos de sub dominatia Spaniei. Deoarece aceasta varietate de morcov avea un gust mult mai dulce, toate celelalte sortimente au incetat treptat sa mai fie cultivate.

Secolul XX: In anii ‘20 ai secolului trecut, Henry Ford a incercat sa-si invete asociatii cat de importanta este o dieta bazate pe legume. A organizat un banchet intr-un hotel din Detroit care evidentia morcovul in toata splendoarea lui, chiar si prin costumul maestrului de ceremonii a carui introducere a fost: “Eu sunt Regele Morcov! Sunt plin de vitamine, de fier, de iod, de soare la pachet. Singurul meu dusman este un bucatar prost.”

Banchetul a fost organizat in jurul unei mese cu 12 feluri, toate bazate pe morcovi – supa de morcovi, paine cu morcovi, gratin de morcovi, tort de morcovi- toate alunecand mai usor pe gat cu suc de morcovi. [5]

1.2. Clasificare stiintifica

Regn: Plantae

Increngatura: Magnoliophyta

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa:Liliidae

Ordin: Apiales

Familie: Apiaceae

Gen: Daucus

Specie: Daucus carota

Morcovul (Daucus carota), este o rădăcină vegetală, de culoare portocalie. Partea comestibilă a plantei este tuberculul. Este o plantă bienală, în primul an frunzele care produc alimentul plantei, iar tuberculul îmagazinează zaharuri pentru ca planta să înflorească în al doilea an. Lastarul florii ajunge aproape de 1 m lungime, cu ramurele de floare albe. Prefera solurile usor bogate in humus, si se inmulteste prin seminte. [7]