Tehnologia Gustarilor Calde si Reci

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Tehnologia Gustarilor Calde si Reci.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 27 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Calinescu George

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Cuprins

Argument
CAP I. PARTICULARITATILE SECTORULUI DE ALIMENTATIE PUBLICA
Cap 2. Tehnologia gustarilor
1. Gustarile reci
2. Gustarile calde
3. Transformarile care au loc in alimente in timpul prepararii gustarilor
4. Indicii de calitate
5. Defectiuni, cauze, remedieri
CAP III. TEHNICA SERVIRII GUSTĂRILOR
Cap IV. Norme de igiena si protectia muncii
Anexe
Bibliografie

Extras din document

Argument

Am ales aceeasta tema “Tehnologia gurstarilor ” deoarece consider ca gustarile sunt cele mai utilizate alimente din toate grupele de alimentatie publica.

GUSTÁRE, gustări are doua sensuri :

1. Faptul de a gusta.

2. Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obișnuite).

Gustarile sunt preparate culinare prezentate in forme variate , cu aspect atragator in volum mic . Se servesc la inceputul mesei sau intre mesele principale , in cantitati mici , avand rol de a influienta apetitul consumatorilor , atat prin gustul picatnt pe care-l au , cat si prin modul variat de prezentare .

Se obtin din alimente de origine vegetala si animala ( produse din cereale , legume , oua , branzeturi , carene si preparate din carne , organe .)

Calsificarea gustarilor in functie de modul de servire si procesul tehnologic aplicat la obtinerea lor si anume :

1. gustari reci (sandwich, tartine , oua umplute , etc.)

2. gustari calde (crochete cu sunca , pateuri , clatite de carne de pui , tartine calde cu ochiuri,sunca si cascaval)

Dintre toate aceste gustati gustarile reci si anume sanviciurile sunt cele mai recunoscute ele avant si cea mai indelungata istorie .

Istoria sandwich-ului porneşte de undeva din vremea romanilor care mâncau o gustare asemănătoare dar o numeau offula. În secolul al 18-lea a fost numită pentru prima dată acest fel de gustare sandwich, iar numele acesta a devenit cunoscut datorită lui John Montagu. Al 4-lea Conte al Sandwich-ului, cum a fost denumit John, era un politician deseori acuzat de corupţie şi incapabilitate, un cunoscut al jocurilor de noroc şi un membru a unei societăţi semisecrete cunoscută ca Knights of St Francis of Wycombe.

John Montagu, datorită poreclei sale a făcut a numele gustării, sandwich-ul, să fie un cuvânt recunoscut peste tot în lume. El spunea că-şi petrece cea mai mare parte a timpului său pariind şi cerând să-i fie adusă mâncare şi anume o bucată de carne între două felii de pâine, pe care o putea mânca şi în timpul jocului.

Sandwich-ul a devenit popular foarte repede în Marea Britanie, dar în Europa continentală şi-a dobândit celebritatea abia în secolul al 19-lea.

Pâinea feliată a devenit o realitate după aproape 16 ani de efort al bijutierului american Otto Frederick Rohwedder. La numai cinci ani de la introducerea ei pe piaţă 80 la sută din populaţie o consuma.

În 1915, Rohwedder lucra de trei ani la un dispozitiv care să felieze singur pâinea, dar a primit vestea că nu mai are de trăit mai mult de un an. Doi ani mai târziu, fiind încă în viaţă, a reuşit să definitiveze un prototip pentru feliatorul de pâine. În ianuarie 1928 reuşeşte să producă maşinăria la care lucra, şi care tăia şi împacheta pâinea, dar, din păcate s-au îndeplinit predicţiile doctorului si în iunie Rohwedder a murit.

Toasterul s-a produs prima dată de către Mc Graw Electric din Statele Unite, în 1926. Invenţia a fost însă a lui Charles Strite şi a patentat-o în 1919.

Caracteristica gustarilor este ca sunt reprezentate prin alimente usoare, cu o compozitie delicata, neputand constitui un fel de mancare completa. Prezentandu-se in cantitati mici, ca volum, trebuie sa fie picante, sa aiba gust extrem de fin, un stil minutios de pregatire si prezentare si un décor sau ornament ireprosabil. Rolul lor este de a deschide apetitul consumatorilor si de a creea buna-dispozitie in aprecierea celorlalte preparate din meniu. Impresionand placut aparatul senzorial, activeaza sucurile digestive, contribuind nu numai la stimularea apetitului, ci si la pregatirea organismului in vederea consumarii cu placere a componentelor meniului, usurand digestia si asimilarea de catre organism.

CAP I. PARTICULARITĂŢILE SECTORULUI DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ

Caracteristicile şi rolul alimentaţiei publice:

Alimentaţia publică constituie un sector de activitate al comerţului cu amănuntul. Ea face parte din ramura circulaţiei mărfurilor, deoarece permite desfăşurarea continuă a procesului prin transformarea mărfurilor din sfera producţiei in sfera de consum, asigurând in acelaşi timp realizarea acestor mărfuri şi a preţurilor lor.

Spre deosebire de celelalte forme de comerţ, alimentaţia publică este o activitate care reprezintă unele caracteristici ce reflectă in organizarea şi desfăşurarea ei. Aceste caracteristici sunt:

Imbinarea activă de vânzare a unor preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie şi băuturi-amestecuri;

Asigurarea condiţiilor care permit consumul produselor pe loc;

Desfacerea mărfurilor din cadrul activ de alimentaţie publică prin unităţi proprii special amenajate;

Perceperea unui adaos comercial peste preţul de vânzare cu amănuntul a mărfurilor;

Pregătirea tehnică de specialitate a persoanelor folosite in procesul de producţie şi de deservire.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tehnologia Gustarilor Calde si Reci.doc