Extras din proiect
Mărul (Malus Domestica) este principala specie pomicolă care se poate cultiva în toate zonele din ţară de la câmpie până în zona deluroasa. Fructele proaspete pot fi găsite pe piaţă practic tot anul , vara şi toamna direct din livadă iar iarna primăvara din depozite, prin păstrarea soiurilor de iarnă.
Marul este specia cu posibilitati mari de aclimatizare la conditiile de mediu diferite si se cultiva pe toate continentele globului, desigur, cu exceptia zonelor foarte reci. Limita nordica a arealului de raspandire a speciei in Europa este Norvegia, iar in America de Nord - Canada. Limita sudica a arealului trece prin America de Sud (Chile, Argentina), Africa (Republica Africa de Sud), Oceania prin Australia, Noua Zeelanda si se extinde aproximativ pana la paralela 40. Ca altitudine, marul se poate cultiva de la altitudinea 0o, - nivelul marii si pana la 2000-3000 m in tari din zona tropicala cum ar fi Zimbabwe, Guatemala, Bolivia, Ecuador etc.
Factorii de mediu
Lumina:
Speciile pomicole sunt exigente faţă de lumină, dar cerinţele mărului sunt mai mici decât ale părului, nucului, cireşului etc.
În condiţii de lumină insuficientă, pomii vegetează şi rodesc slab iar fructele nu se colorează suficient şi gustul rămâne deficitar.
În condiţii de lumină prea puternică pulpa fructelor devine sticloasă la unele soiuri (Frumuseţea Romei, Parmen auriu)
Căldură
Mărul creşte şi rodeşte bine în zonele unde temperatura medie anuală este de 8 - 11°C. Pragul biologic de la care muguri florali pornesc este e 8°C, iar pentru deschiderea primelor flori este de 11°C.
Mărul este specia cea mai rezistentă la ger, dintre cele cultivate în ţara noastră. Pot suporta scaderea temperaturii până la -34°C Florile mărului degeră la -1.6°C până la - 2.2°C, iar fructele abia formate la -1.1°C.
Apa
Mărul are pretenţii ridicate faţă de apă, având nevoie de 650-700 mm precipitaţii anual. Conţinutul optim de apă în sol este de 70-75 % din capacitatea de câmp. O umiditate atmosferică mai mare de 70 % favorizează atacul rapănului, boala cea mai păgubitoare a mărului.
Principalele soiuri cultivate în România
Soiuri de vară:au o perioadă de păstrare de circa 2 săptămâni, au pulpa afânată şi de obicei se folosesc pentru masă
1. Stark Earliest - se maturizează la începutul lunii iulie, are fructe mici, colorate roz-roşiatic. Pomul este mijlociu ca şi înălţime, productiv şi foarte sensibil la rapăn.
2. Red Melba - are fructele mari, colorate roşu-violaceu, fructele se coc în prima jumătate a lunii august. Pomul este mare cu coroane rare şi este foarte productiv.
Soiuri de toamnă: Au o perioadă de păstrare de circa 1 3 luni în funcţie de soi.Se utilizează pentru consum, obţinerea sucurilor a cidrului. Se maturizează pe parcursul lunii septembrie.
1. Pioner : are fructe mijlocii sau mari, bine colorate. Soiul are o rezistenţă mare la rapăn , se maturizează în a doua jumătate a lunii septembrie. Pomul este submijlociu precoce şi foarte productiv. Fructele au o perioadă de păstrare de circa 2 3 luni.
2. Ardelean : Fructele sunt mijlocii , mari , uşor asimetrice, cu rugină sub formă de plasă. Perioada de maturizare este la sfârşitul lunii septembrie. Pomul este mijlociu, precoce şi foarte productiv.
Soiuri de iarnă: Ocupă cea mai mare pondere din sortiment. Se recoltează de la sfârşitul lunii septembrie începutul lunii octombrie, şi se maturizează pe perioada păstrării.
1. Jonathan: Are fructul mijlociu, bine colorat, o pulpă fină, un gust echilibrat şi aromă specifică. Pomul este mediu, foarte sensibil la făinare, autofertil şi bun polenizator.
2. Golden delicios: are un fruct mijlociu , verde gălbui la recoltare , gust dulce şi aromă specifică. Este foarte sensibil la rapăn. Este precoce, productiv.
Importanta culturii marului se datoreaza valorii alimentare si gustative, terapeutice si profilactice a fructelor, insusirilor lor tehnologice specifice, particularitatilor agrobiologice ale pomilor si valorilor economice mari.
Merele constituie unul dintre componentele de baza in alimentatia moderna a omului. Ele reprezinta aproape singurul aliment gata pregatit in natura, care poate fi consumat fara alte adaosuri, fie in stare proaspata, fie consumate ca sucuri, compot, dulceata, cidru, marmelada etc. Datorita insusirilor tehnologice, merele constituie o materie prima cu pondere mare in industria alimentara (A.Gherghi).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tehnologia Prelucrarii Merelor.doc