Tehnologia Procesării Extractelor de Afine

1. Noţiuni generale despre afine

Reprezintă fructele mature recoltate de la substratul vaccinium mzrtillus L., denumit popular afin. După amplasamentul său, în unele yone montane din Europa, nordul Asiei şi America, poate atinge dimensiuni de 20 – 60 cm. Prezintă o tulpină lemnoasă la bază, cu frunze ovale, fin dinţate şi reticulare şi care poartă la axila lor una sau două flori urceolate.

Obţinerea produsului. Se recoltează manual sau cu ajutorul unor piepteni, la completa maturare. Se îndepărtează frunyele şi celelalte impurităţi şi se usucă în camere încălzite sau în uscătoare, la maximum 70 grade Celsius. Trebuie să aibă consistenţa stafidelor.

Caractere macroscopice. Sunt bace, sferice, zbârcite, de culoare albastră negricioasă, cu gust dulceag, acrişor, uşor aromat. Conţin seminţe brune, în formă de semilună, lungi de 1 – 2mm, înglobate într-o pulpă de culoare albastră violacee.

Compoziţia chimică. Coloraţia fructelor este dată de o serie de glicozide ale cianodolului, delfinidolului, malvidolului şi petunidolului. Mirtilinele a şi b au fost identificate ca 3-glicozida şi respectiv 3 galactozida delfinidolului. Mai conţin 7 – 10 % taninuri catehice, glucide, caroten, pectine, vitaminele C şi B, acid vusolic şi aleanolic, B aminerol, acizi organici curent întâlniţi în fructe.

Acţiune şi întrebuinţări. Prezenţa taninurilor explică proprietăţile antidiareice şi antiseptice ale produsului. În tracctul gastrointestinal taninurile intervin prin aglutinaerea bacteriilor din flora microbiană, oprind astfel fermentaţia; coagulează plăgile sanguinolente şi diminuează secreţia. Flavonoidelor li se atribuie importante şi variate proprietăţi farmacologice. Numeroase firme comercializează antocianozidele extrase din aceste fructe, sub forma unor specialităţi farmaceutice. Cel mai cunoscut este preparatul DIFRAREL, realizat în ţara noastră sub denumirea de DIFEBIOM, în care predomină heterozidele derivaţilor delfinidolului. Prin potenţialul lor de angioprotectori ca şi acţiunea trofică şi antieterogenă, aceste preparate protejează pereţii vaselor sangvine. Datorită acţiunii diuretice şi uşor coronar – dilatatoare înlesneşte reglarea cardiovasculară, iar prin efectul activat asupra regenerării purpurii retiniene sensibilizează fotoreceptorii. Protejează vascularizaţia oculară.

Pentru aceste calităţi, preparatele de afin ca şi fructele, sub diverse forme, sunt indicate în arterite ale membrelor inferioare, arteroscleroză cerebrală şi tulburări de circulaţie encefalică, în hipertensiune arterială, sechele după infarct, maladii vasculare ale diabeticilor.

Acţiunea hipoglicemiantă, atribuită prezenţei glicozidelor delfinidolului, mirtilina şi neomirtilina, se manifestă atât pe cale bucală cât şi inintravenoasă. A dat bune rezultate în microangiopatia diabetică.

Contracarează contracţia vaselor venoase indusă de 5 – hidroxitriptamina; inhibă activitatea elastazei, enzimă proteolitică ce intervine în degradarea ţesutului conjunctiv, a fibrelor elastice şi care este implicată în unele patologii vasculare, stimulează mecanismele fiziologice, prin stimularea producţiei de PGI 2, intervenind în prevenirea trombozei; reduce răspunsul contractil al arterelor coronare izolate induse cu bariu; potenţează efectul catecolaminelor la nivelul vaselor coronare.

Preparatele din afin se administrează, cu succes, în formele uşoare de diabet, iar cele mai grave se poate asocia cu insulina la reducerea doyajului acesteia.