Tehnologie de Fabricare a Alcoolului

Memoriu justificativ

Lucrarea are ca obiect prezentarea unei tehnologii de fabricare a alcoolului din materii prime amidonoase şi anume din cereale.

Structura lucrării urmăreşte succesiv procesul tehnologic de obţinere a alcoolului din materii prime amidonoase , cu prezentarea materiilor prime şi auxiliare necesare, prezentarea variantelor tehnologice de obţinere a alcoolului ca produs finit care permite justificarea metodelor aplicate.

Procesul utilizat pentru realizarea producţiei este cel de fabricare cu fierbere sub presiune.

Industria spirtului ocupă un loc important în cadrul industriei fermentative prelucrătoare de materii prime agricole vegetale(cartofi, cereale, melasă etc.).

Aceste industrii se bazează pe însuşirea unor microorganisme (drojdii selecţionate) care prin enzimele ce le conţin, transformă substanţele utile din materii prime prelucrate, în anumite condiţii tehnologice în alcool sau masă de drojdii ca produse principale şi dioxid de carbon ca produs secundar.

Alcoolul produs pe cale industrială este denumit spirt, acesta având în componenţă, în principal, alcool etilic (95-96,6% din volum), alţi alcooli, aldehide, eteri, esteri şi apă.

Alcoolul se obţine fie pe cale fermentativă, fie sintetică. Pe plan mondial cea mai mare parte din alcool se obţine prin fermentaţie, materiile prime frecvent folosite fiind: melasa, cereale(porumb), cartofi, sfeclă de zahăr etc. Pe cale industrială alcoolul se obţine din gaze naturale fiind întrebuinţate în scopuri tehnice. Industria alcoolului valorifică importante cantităţi de pierderi agricole alterate (ex: porumb necopt, cereale depreciate şi melasa rezultată la fabricile de zahăr).Alcoolul se foloseşte în scopuri industriale, drept combustibil, precum şi în industria alimentară la prepararea băuturilor. El reprezintă materia primă pentru prepararea unor produse ca: eterul etilic, eterii etilici ai acizilor formici, butirici, lactic, ftalic, la fabricarea esenţelor cu aromă de fructe, precum şi parfumerie, mai este folosit şi în industria farmaceutică şi la prepararea cloruri de etil. Apele de toaletă, cosmeticele şi săpunurile transparente utilizează mari cantităţi de alcool. Este folosit şi la fabricarea de insecticide în industria celulozei, a explozivilor, a lacurilor, a cloroformului, a iodoformului şi a cauciucului sintetic. Alcoolul etilic se mai foloseşte la fabricarea oţetului pe cale fermentativă şi a alcoolului sanitar. Din cozile de la rafinare se prepară alcoolul denaturat. Alcoolul de calitate a II a este utilizat la fabricarea lichidului antigel, care împiedică apa din radiatoarele maşinilor să îngheţe. O largă utilizare are alcoolul etilic în băuturile industriei alimentare, a rachiurilor, lichioruri, vinuri lichioroase etc. Subprodusele rezultate de la fabricarea alcoolului etilic: CO2 cu utilizări diferite în industria alimentară la fabricarea băuturilor răcoritoare şi asomarea porcilor. Amestecul de alcool frunţi şi cozi numit şi alcool tehnic este utilizat în industria de lacuri şi vopsele şi la fabricarea alcoolului denaturat. Uleiul de fuzel este utilizat pentru determinarea grăsimilor din lapte şi la fabricarea de esteri. Deşeul rezultat este borhotul de cereale care este utilizat ca furaj pentru hrana animalelor.

Spirtul absolut, la concentraţia de 99,8 volume, se utilizează în ţările lipsite de zăcăminte petroliere, drept carburant, în amestec de 20-30% cu benzină căruia îi măreşte totodată şi cifra octanică.

Fabricarea alcoolului din cereale cu fierbere sub presiune

1. TEHNOLOGIA FABRICĂRII ALCOOLULUI ETILIC

1.1 Generalităţi

Industria alcoolului se bazează în principal pe activitatea fermentativă a drojdiilor , care transformă glucidele fermentescibile din substrat în alcool etilic ca produs principal de fermentaţie şi respectiv în biomasă.

Cuvântul alcool provine de la cuvântul arab ,,al-kohol’’ care înseamnă lucru, obiect subtil şi este pentru prima oară citat în Europa în secolul al XIII-lea de alchimistul italian Taddeo Aldoretti. Adoptarea cuvântului alcohol, respectiv alcool este apoi completată de Arnoldo da Villanova.

În secolele XIV-XVI, obţinerea alcoolului devine din ce în ce mai obişnuită şi apar o serie de denumiri cum ar fi cele de alcool din vin sau spirito di vino, având semnificaţia părţii celei mai subtile a vinului reprezentată prin alcool. În secolul al XVIII-lea se fac primele studii privind formarea alcoolului prin fermentarea plămeziior zaharoase, sfârşitul acestui secol marcând un deosebit progres al cunoştinţelor despre natura alcoolului, formarea şi constituţia sa precum şi în privinţa controlului său analitic. Secolul al XVIII-lea marchează aprofundarea fenomenelor de transformare a amidonului în glucide şi apoi a acestora în alcool, un rol deosebit având vestitul chimist Lavoisier.