Tehologia de Fabricare a Ciocolatei

I. MEMORIU JUSTIFICATIV

II. Obiectivul proiectului : Proiectarea unei sectii de obtinere a ciocolatei cu stafide.

Capacitatea de productie : Obtinerea a 50t ciocolata cu stafide/24 ore.

Profilul de productie : Sectia este proiectata in vederea obtinerii ciocolatei cu stafide.

ISTORIA CIOCOLATEI

Istoria ciocolatei începe o dată cu descoperirea Americii, când Cristofor Columb s-a întors din a 4-a lui călătorie în Lumea Nouă, a adus regelui Ferdinand şi reginei Izabela boabe de cacao.

În timpul invaziei în Mexic a lui Hernán Cortés în 1519, indienii azteci au fost găsiţi folosind boabe de cacao în prepararea unei băuturi regeşti , numită “chocolatl”, adică „lichid fierbinte”. Tratau această băutură ca fiind “mâncarea zeilor”. “Chocolatl” era foarte amară, drept pentru care Cortés şi însoţitorii lui au emis ideea îndulcirii ei cu trestie de zahăr. Tot ei au luat această băutură în Spania şi au îmbunătăţit-o, punându-i scorţişoară şi vanilie. Au decis că băutura are gust mai bun dacă este servită fierbinte. Noua băutură a prins foarte bine, mai ales la aristocraţii spanioli. Spaniolii au început să planteze cacao în coloniile lor, dând naştere unei afaceri prospere. Ei au ţinut secret această industrie multe sute de ani, dar nişte călugări spanioli au lăsat până la urmă ca secretul să scape.

Această băutură s-a răspândit repede în Europa şi în 1657 a apărut una dintre cele mai faimoase case englezeşti de ciocolată.

În 1828 au apărut tehnici mecanizate de măcinare a boabelor de cacao (presa pentru boabele de cacao) care a dus la scăderea preţului ciocolatei. Datorită acestei prese a fost îmbunătăţită şi băutura din cacao, pentru că prin presare era stoarsă grăsimea pe care o conţineau boabele de cacao.

În secolul XIX au fost două mari revoluţii în istoria ciocolatei: o companie engleză a produs prima ciocolată solidă de mâncat - ciocolata fondantă fină şi mătăsoasă, iar în 1876, elveţianul Daniel Peter a introdus laptele în ciocolată şi a creat un produs care şi astăzi aduce bucurie,ciocolata cu lapte.

In 1765 a aparut prima fabrica de ciocolata. In prezent guvernul american ii recunoaste rolul:

Ciocolata fece parte din reteta soldatiilor americani inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si este nelipsita din dieta astronautilor.

Printre mayasi, ciocolata nu avea numai valoare ritualica si comerciala.

Untul de cacao era folosit ca un balsam pentru ingrijirea degeraturilor si arsurilor, pentru protectie solara, dar si pentru a ingriji maladii de ficat si plamani.

Untul de cacao era administrat celor care explorau jungla, pentru a-I feri de muscaturile de sarpe.

Vindecatorii azteci preparau, din boabele de cacao, o pasta densa. Ea era apoi diluata sub forma de bautura, oferita in cazuri diferite de febra. Aztecii foloseau propria lor versiune de ciocolata calda, cu arome specifice. Insa ciocolata azteca nu era servita niciodata fierbinte, din motive ce nu au fost pe deplin elucidate: nu se stie daca ele tin de consideratii practice, medicale sau numai de chestiuni de rit, legate de cultul zeilor consumatori de ciocolata. Este foarte probabil sa fi fost vorba de ambele. Cert este ca acest popor s-a dovedit un fin observator al efectelor fructului arborelui de cacao.

Ciocolata, mai ales combinata cu porumbul, era oferita celor ce sufereau de malnutritie, dar era prezenta si in dietele persoanelor aztece obeze. Ciocolata era data pe post de digestiv si se atribuiau proprietati purgative, dar si de stimulare a evacuarii urinei la persoanele care sufereau de rinichi.

O data cu dominatia europeana si cu modificarea radicala a retetei bauturii, o parte din vechile proprietati ale alimentului picant al zeilor, pe nume xocolatl sunt transferate delicatesei noi si dulci numite ciocolata.

Totusi se inregistreaza o inevitabila schimbare de abordare, care nu poate ramane fara consecinte. Daca pentru europeni suferinta era consecinta bolii, pentru indieni aceasta era forma de expresie a dezechilibrului in care omul respectiv se afla cu natura.

La inceputul anilor 1600, medicul spaniol Antonio Comenero De Ledesma vorbea deja de felul in care ciocolata afecteaza dispozitia; el spunea ca ciocolata ii face pe oameni mai prietenosi si ii "incita sa faca dragoste", inca dea atunci medicii si-au dat seama ca ciocolata nu remei sa conceapa mai usor copii.

Ulterior, un anume Henri Stubb publica o monog care pretinde ca o bautura formata din ciocolata si vanilie intareste creierul. Amestecul de ciocolata si piper de Jamaica ar stimula fluxul menstrual, iar amestecul de ciocolata si rasini ar stimula productia de lapte.

Gastronomul francez Brillat-Savarin recomanda ciocolata tuturor celor care sunt obligati sa lucreze fara sa doarma, calatorilor, carora le confera energie, persoanelor care nu se simt prea bine. Tuturor acestor "stresati", ciocolata le ofera cu generozitate divina, consolare si placere.

Ciocolata mai foloseste si drept inspiratie si sursa vigoare intelectuala pentru "oamenii de spirit care dintr-o data simt ca s-au prostit"; ciocolata este o adevarata infuzie de buna-dispozitie pentru toti "cei carora li se pare ca aerul e umed, timpul curge greu, iar atmosfera este dificil de suportat".

Marchiza de Sevigne, acea pasionata observatoare a ciocolatei, vietii psihice si vietii mondene din Franta secolului al XVII-lea, ii scrie, entuziasmata, fiicei ei, in 1671: "Nu prea aratati bine, nu ati dormit deloc: ciocolata o sa va refaca puterile". Dar aceeasi marchiza, cu doua luni mai tarziu, va da un cu totul alt verdict: "Ciocolata va flateaza un timp, apoi va aprinde dintr-o data intr-un acces de febra ce continua pana ce va duce la moarte".