Cuprins
- 1. Noţiuni introductive privind aditivii alimentari
- 2. Clasificarea aditivilor alimentari
- 3. Sursele aditivilor
- 4. Grupele de alimente. Aditivi permişi
- 5. Impactul asupra sănătăţii
- 6. Coloranţi
- 7. Conservanţi
- 8. Antioxidanţi
- 9. Agenţi de îngroşare. Emulgatori
- 10. Antiagloeranţi. Antispumanţi
- 11. Agenţi de gust
- 12. Edulcoranţi. Agenţi de suprafată şi albire. Gaze propulsoare
- 13. Restricţii impuse de legislatia în vigoare
- 14. Concluzii
- Bibliografie
Extras din proiect
1. Noţiuni introductive privind aditivii alimentari
Aditivii alimentari reprezintă un grup heterogen de substanţe care se adaugă în cantităţi reduse în produsele alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora, a facilitării tehnologiilor avansate de prelucrare, conservării în timp a caracteristicilor fizice şi fizico- chimice, pentru evitarea alterării sau pentru a conferi produsului alimentar caracteristici particulare de aspect, gust, miros, consistenţă (Monica Marin, 2002).
Aditivii alimentari se pot introduce în structura produselor agroalimentare în următoarele scopuri:
- conservarea valorii nutritive a unui produs alimentar;
- uşurarea tehnologiei de fabricaţie, ambalare, depozitare şi transport a produselor alimentare;
- îmbunătăţirea calităţii produselor alimentare în vederea creşterii gradului de palatabilitate;
- prevenirea alterării produselor alimentare;
- creşterea eficienţei economice a producţiei de alimente.
Utilizarea aditivilor alimentari nu este permisă în următoarele situaţii:
- aditivul utilizat determină o scădere a valorii nutritive a produselor alimentare;
- doza folosită pune în pericol sănătatea consumatorilor;
- se are în vedere ascunderea unor defecte ale produsului alimentar sau a unor greşeli de fabricaţie sau de manipulare, intenţionându-se astfel inducerea în eroare a consumatorului.
În vederea utilizării corespunzătoare a aditivilor în diferitele produse alimentare, trebuie
să existe reguli foarte stricte privind autorizarea utilizării acestor substanţe, reguli care se bazează pe recomandările Comisiei Codex Alimentarius care îşi desfăşoară activitatea sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi FAO.
Referitor la utilizarea aditivilor alimentari în statele membre ale Comunităţii Europene, în 1998 s-a adoptat o Directivă a Consiliului privind armonizarea legislaţiilor acestor state referitoare la aditivi autorizaţi pentru folosirea în produsele alimentare destinate consumului uman (89/107/CEE).
Consiliul Comunităţii Europene (format din miniştrii care reprezintă guvernele statelor membre), acţionând conform propunerii Comisiei (formată din membri desemnaţi pe o perioadă de 4 ani de membrii consiliului), adoptă următoarele:
- o listă cu aditivii a căror utilizare este autorizată în cazul excluderii
celorlalţi aditivi actual folosiţi;
- o listă cu produsele alimentare în care pot fi adăugaţi aceşti aditivi, condiţiile în care pot fi adăugaţi şi, acolo unde este cazul, o limitare privind scopul tehnologic de utilizare a acestora;
- reguli privind criteriile de puritate stabilite pentru diferiţi aditivi;
- metodele de analiză cantitativă şi calitativă a aditivilor alimentari din produsele alimentare.
În cazul în care un stat membru are motive temeinice în a estima că utilizarea
unui anumit aditiv alimentar în produselor alimentare periclitează sănătatea publică, acel stat poate să suspende aplicarea substanţei respective pe teritoriul său. Comisia examinează în cadrul Comitetului Permanent pentru Alimentaţie motivele invocate de statul membru şi va lua măsurile corespunzătoare.
În România, utilizarea aditivilor în industria alimentară este reglementată pe baza avizului Ministerului Sănătăţii prin Ordinul nr. 975/1998 privind Normele igienico-sanitare pentru alimente, care precizează produsele în care se recomandă utilizarea acestor substanţe şi doza maximă admisă.
În cazul aditivilor alimentari care nu sunt prevăzuţi în normele respective, precum şi pentru a utiliza un aditiv în preparatele alimentare dietetice şi în cele destinate copiilor se va cere avizul Ministerului Sănătăţii. De asemenea, producerea, importul, vânzarea sau folosirea aditivilor alimentari care nu sunt cuprinşi în Ordinul nr. 975/1998 este interzisă.
Avizul sanitar pentru aditivii alimentari utilizaţi în România este valabil timp de 3 ani de la data emiterii.(Monica Marin, 2002).
Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se înţelege orice substanţă care, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este ingredient alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivă şi prin a acrui adaugarea intentionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice, în decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament şi ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componentă a acestor produse alimentare.
Potrivit doctrinei, aditivii alimentari sunt “... substanţe adăugate în produsele alimentare cu scopul de a le modifica sau crea anumite proprietăţi, a facilita anumite operatii de prelucrare şi a asigura o anumită stabilitate în timp.” (Roxana Procopie, 2001)
Numărul acestor substanţe este relativ mare şi sunt admise legal în diferite tări, pe baza unui nomenclator acceptat pe plan internaţional.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Toxicitatea unor Aditivi Alimentari Utilizati in Industria Carnii, Laptelui, Branzeturilor, Panificatiei, Conservelor.doc